luni, 31 octombrie 2011

Înger pierdut

      Ceasul bate destul de târziu. Patul moale mă aşteaptă dar dracul de lângă nu a plecat. Cum se lasă seara iese din întuneric arătându-se interesat de mine. Pielea mi se face ca de găină, iar dinţi-mi clanţănă în gură. De mai bine de un an nu se satură să mă privească, să se lingă pe buzele bine conturate cu limba sa lungă despicată în două la capăt, mă înspăimântă. Nu îmi pot închipui ce gândeşte, deşi deseori îmi permite să îi citesc gândurile, e un diavol absolut. Îmi aruncă în faţă scene morbide din cumplita sa viaţă, simt pe propia piele ce a simţit şi el şi aproape că îmi e milă de el, mă gândesc că probabil a avut o familie, o casă, poate şi copii, dar a trebuit să plece departe alături de Întuneric. Sper ca eu să nu păţesc la fel, greseala mea să nu fi fost ca a lui. Adorm în fund, lăngă uşă, inconjurată de tămâie...am citit într-o carte că alungă răul, dar oare nu sunt si eu Raul?

      Mă rog la Dumnezeu şi nu mă mai aude. Zâmbetul hain de pe faţa diavolului îmi confirmă că alegerea de a-mi vinde sufletul nu a fost una înteleaptă. Vreau să fiu auzită de El, să fiu ajutată, să nu pier în roşul iadului.O lacrimă căzută pe obraz mă face să îmi dau seama că poate nu e chiar atăt de rău ceea ce mi se întâmplă, deja sunt eu o ciudată, schimbarea asta nu o să mă afecteze prea mult, poate chiar o să îmi placă, cine ştie cum va fi acolo...jos. Păcatul nu trebuie să fie ceva neapărat rău, poate fi plin de pasiune, lipsită de inhibiţii, consecinţe sau păreri de rău, deja e prea târziu pentru aşa ceva.

    Gândurile negre ale dracului deodata nu mi se mai par atât de îngrozitoare, parcă-i mai frumos, ieşind în lumina slabă a unicului spot rămas în camera, roşu, formele i se conturează, coarne-le i se retrag cu grija, pielea- acum strălucitoare, ochii lui roşii mă înebunesc şi fără să fie nevoie să mă atingă propulsează, ajungând să fiu lipită de perete fără a mă putea mişca. Puterea ce o stăpâneşte mă ademeneşte iar pofta de cunoaştere a răului îmi face inima lenesă să bate cu putere.

     Buzele lui mă ating usor pe gât, gândurile noastre acum sunt aceleaşi, iar Iadul urmează să se dezlănţuie !

joi, 27 octombrie 2011

Perle.

Am zis că Gabriel nu face faţă perlelor ce le-am stâns de-a lungul timpului în "micuţa" mea agendă, aşa că... Enjoy :*

El: Ce îmi iei de ziua mea?
Laura : Un BCA?
El: Nu.
Laura: 2 BCA-uri?
El: Nu.
Laura: 3 BCA-uri?
El: Nu.
Laura: Omule, nu îţi fac casă!

Laura : Bum! Poc! Bum! ( Loveşte tastatura)
Alina: Shht.. Mami şi tati dorm !
Laura: Shht.. Au visat urât.

Laura : Dă-mi un perete!
Alina: Femeie, ai 4 !

Laura: Mi-a intrat Michael în fund, vezi? asta e partea bună atunci când ai chiloţi cu vedete.

Alina: Ăla încă e normal.
Laura: Ce vezi tu normal la el?
Alina: Nu s-a dat la mine.. :D

Ionela: Şoc şi groază, pe No name nu o mai încap chiloteii.

Alina: M-am îndrăăăgostiiit !! Uite ce dulce e!
Gabriel: Te topeşti ca un pepito.

Alina: Ard în flăcări, pentru tineee... (Singing)
Gabriel: Arzi odata şi taci !

Alina: Wow! Ce pasăre mare e aia ! Aaa...scuze, e o antenă.

Laura: Te-am auzit de fiecare dată când te învârteai în pat.
Alina:  Şi eu pe tine, zici că eşti buldozer.
Laura: Ştiu, mi s-a mai spus. Zi merci că ai salteaua tare, gândeşte-te dacă aveai saltea cu apă, te găseam lipită de tavan.

Foame (1)

       Cristale au izbucnit afară din sufletul meu făcându-se pulbere. Inima sfâşiată îşi lasă şiroaiele de lacrimi să curgă-n voie pe marmura din anticul muzeu. Expusă-n ramă m-aşteaptă muza lună, stele sclipitoare alcătuiesc tavanul, ridicând în slăvi trădătorul,mi-arată diamantul. Printre miile de cioburi aruncate pe podea imi croiesc drumul către paradis. Drumul e lin, lipsit de idei macabre ce-mi atac adesea conştiinţa, continui să sper că o sa razbat cât mai repede cu putinţă. Au! Piciorul drept mi-e superficial rănit, dar sângele nu întârzie să apară. Te agiti pentru nimic, ti-e normal dar nu doar piciorul meu e superficial. Lăsăm deoparte cearceaful ce ne învăluie, ne vedem fetele încă o data până mâine când fără rost vom continua trăirile de azi.
      Ajunsă acasă nu mă mulţumesc doar cu tine(1), foamea mea nu încetează să crească iar eu, cu cât mă hrănesc mai mult, vreau mai mult. Sunt plictisită de tot ce mă înconjoară, mintea-mi zboară ca un sunet de vioară plăpând...şi te-ascult spunăndu-mi minciuni. Sunt fericită ca eşti un altul(2)...măcar stiu că cel dintâi(1) nu mă minte. Îmi place totuşi că ştii să o faci frumos, iar dacă nu aş fi avut atâta experienţă aş fi căzut în braţele tale ca o îndrăgostită la prima întâlnire...dar desigur, tu(2) nu mă cunoşti întradevăr, nu esti capabil să vezi ce se ascunde sub această mască de fată dură si sigură pe ea pentru a ştii că eforturile-ţi sunt în zadar..dar nici eu nu te las să vezi adevărul, vezi? Aşa am fost şi eu nu demult, în ceaţă mă pierdeam adesea, iar ochii tăi nu mă aduceau pe calea cea buna, învaţă că nu mai sunt fata inocentă pe care ai cunoscuto cu un an în urmă, tu m-ai transformat într-o maşină de ucis. Foamea mea de sânge creşte cu dorinţa de a te avea iar pentru ca mai târziu să te las pierdut pentru totdeauna în rămăşiţele visurilor mele .
       De la atât venin scuipat mi-e gura amară, numai sărutul dulce din dimineţile moarte m-alină.

miercuri, 26 octombrie 2011

În delir

     Vreau să trăiesc şi eu în evul mediu măcar un an. Oare cer prea mult? Vreau să fie un cavaler care s se comporte super draguţ şi să îmi aducă trandafiri roşii seara la fereastră. Să nu fiu prea realista, ci mai degraba, prea romantică... să fiu tipa super indrăgostită. Ca în copilărie, atunci când idolul meu era Clover din Spioanele. Acum majoritatea băieţilor sunt bădărani, e adevărat, sunt cam îndrăgostită, dar nu pot să mă fac că nu văd cum sunt toţi ceilalti băieţi din jurul meu. Ce nu aş da să fie totul ca în antichitate...
   Anyway.



Îmi ard obrajii când te vad iar mâinile-mi tremură. Corpul mă trădeaza iar psihicul dă dovadă de acelaşi lucru. Cum pot cere ca tu să-mi fi loial dacă eu nu-mi pot fi? Sunt idiot de răvăşită. O rază de lumină întrepătrunde prin gura întunericului în care mă aflu. Pierduta-n nesigurantă, cristalul iubirii străluceşte vag. Calea luminată este plină de primejdii dar eu totuşi păşesc detaşată nedând împortanţă pericolelor ce mă pândesc. Vipera nebuniei deja mă aşteaptă flămândă, sângele meu fiind atras de veninul ei, plutesc în mireasma dulce-a zorilor pustii de primăvară. Mă-nteapă adânc şi mă lasă pe-o piatră, intr-o altă dimensiune, pradă vulturilor. Aud bătăile aripilor iar inima-mi bate tot mai repede. Sângele infectat mă aruncă-n valuri de bucurie şi delirez mai rău ca un ultim consumator de LSD. Am o stare de euforie care mă eliberează de inhibiţii. Stările mă alină, vântul puternic îmi bate-n faţă iar eu devin tot mai adâncita-n ultima ploaie de iarna-n care mâinile-ngheţate-mi erau încălzite de licuricii imaginari care abia acum mi se arătau. Surprinzător e că până acum nu am dat peste imaginea noastră pe plajă, în care inimile erau atât de puternic legate încât dupa aproximativ 3 luni si 5 zile s-au pierdut în noapte. Drogurile mi s-au părut întotdeauna o idee prostească de a uita de aventurile nebuneşti din noptile fierbinţi de vară, când luna era deasupra noastră iar noi îi cântam. Acum aş încerca, de-aş ieşi din acest univers al nebuniei prosteşti, să devin o visătoare ambulantă cu ajutorul acestora. Consecinţele nu mai contează aş spune, dar adevărul e că cea mai uşoară cale nu e întotdeauna cea mai bună.


 Şi o melodie draguţă rău :

duminică, 23 octombrie 2011

'Jurnal de bord' ( Partea I )

Postarea asta este pentru noptile frumoase de vara pe care le petreceam in gasca, pentru serile de rummy in care se ofticau baietii, pentru seara cu ploaiea de stele in care era si luna plina si nu am putut observa mai nimic, pentru excapada la mare, pentru nebunie, pentru libertate, pentru ei !

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Noutati

A trecut ceva timp de cannd nu am mai publicat, am avut timp sa ma descopar putin (de ceva timp am o nebunie si vreau neaparat sa aflu cine sunt si care-i rostul meu pe acest pamant) si mi-am dat seama ca eu sunt genul de persoana care se supune, care este facuta pentru a indeplini unele sarcini, nu sunt o persoana de varf, cum s-ar spune. Cu toate ca imi surade ideea de a fi in frunte, de a conduce, chiar si atunci cand sunt, ma las condusa. Nu intreleg cum vine asta, dar asa este firea mea. Acum sunt foarte hotarata sa ma schimb, (acum fac o paranteza sa va anunt si sa imi impart bucuria cu voi, am candidat la postul de presedinte al CŞE si am fost aleasa, ceea ce e super bine avand in vedere ca vreau sa schimb la mine lasitatea, frica de a fi in fata si de a face ceva gresit.) totul merge ok, pana acum. Inca ceva, am participat la un concurs de literatura cu "Fantoma inocentei (ei)" ceva mai complexa si cu "Zbucium" imbinat cu "Pierduta in vise" , imi pare totusi rau ca nu m-am inspirat si din "Despre inima" oricum, a iesit destul de dragut. Asa ca tineti pumnii stransi pentru mine, defapt, pentru inima. Trecem mai departe, mi-a lipsit foarte mult sa scriu, poate ca din aceasta cauza nu pot sa ma opresc din tastat, mi-ar fi placut sa am mai mult timp, sa imi fac mai mult timp si pentru mine, sa scriu, mai exact cu pana, pe o coala foarte veche, apoi sa o pot posta asa...ar fi superb. Cum spunea, trecem mai departe, peste lipsa si peste durerile fizice, revenim ca de obicei la inima si la constiinta. Azi sunt deschisa, v-as scrie romane, putinul timp ce il am este si el de parte mea, dar nu. Prefer sa pun punct. Nu vreau sa inebunesc inebunindu-va.


Voi ce a-ti mai facut in tot acest timp ce a trecut?
Pupici :*

joi, 13 octombrie 2011

Gânduri

Am nevoie de  pauză să pot gândi clar, să îmi aud până şi cele mai negre gânduri. Vreau să mă cunosc pe mine mai bine înainte să încerc să îi cunosc pe alţii. Vreau să fiu eu însămi, să fac tot ce îmi trece prin minte, să fiu liberă să zbor printre razele soarelui, în bătaia vântului.

Eu de obicei nu gândesc prea mult, sau, cel puţin eu aşa cred... nu pot să îmi fac o părere despre mine.De ce ar trebui să am vreuna? Nici măcar nu ştiu dacă sunt o persoană buna. Am oare mai multe calităţi decât defecte? dar care-s ele? Vreau să ajung departe. Vreau să îmi fac un drum, unul de piatră, cu indicatoare la tot pasul, în caz că vreau să o iau înapoi, să ştiu drumul de întoarcere. Nu vreau să îmi fac un drum pentru a spune pur şi simplu " Dudă, am trecut prin viaţă! " Nuu! Vreau astfel să mă cunosc pe mine, să mă descopăr, să fiu EU! La sfârsitul drumului am să spun : Aşa sunt eu şi sunt sigură de asta: (...) !



Mereu mi-am dorit să fiu perfectă. Caut perfectul....mă tem că această căutare nu se va termina niciodată. Vreau de la mine tot ce e mai bun, asta însemnând să fiu o persoană mai buna. Toate sunt cu dus şi întors. Mă învârt în jurul cozi. Nu pot să decid ceva. Vreau să fiu bună, cred că aşa şi sunt.M-am săturat să spun "cred". Vreau să fiu şi eu sigură în legătură cu ceva ce mă priveşte în mod direct. Dar eu nu pot fi bună, vreau să spun că nu am cum, am momente în care sunt foarte nesuferită, mai ales în ultimul timp -cel puţin eu aşa mă văd, sper să fie doar o altă proastă imagine de-a mea, după cum mi s-a spus de câteva ori, despre mine- . ce pot spune e că eu cred că aşa sunt în majoritatea timpului-bună- doar că m-am săturat să fiu "bună", nicidecum plictisit, doar că mă gândesc că nu rezolv nimic dacă sunt aşa. Mă tem să nu " mă ia lumea de proastă " , să profite de mine. De multe ori am încercat să îmi fac "o imagine dură", nu prea contează pentru mine ce cred toţi ceilalţi despre mine, important e să stie cine trebuie cum sunt cu adevărat.  Sunt prea aiurită, nu mă înţeleg. În capul meu este o dezordine totală. Am trecut peste curăţenia de toamnă...

Am o melodie pentru voi.Sper să vă placă .
Pupici. :*

marți, 11 octombrie 2011

Unde sunt?

Tocmai ce scrisesem o "povestioara", am decis să o şterg, şi nu pentru că nu mi se părea îndeajuns de bună pentru standardele mele (nu că aş avea aşa ceva, dar sună bine. ) ci pentru că m-am gândit că azi vreau ceva diferit de la mine, de la inima mea. Chestia e că sunt pe zi ce trece mai rece, şi nu mă doare, fapt ce mă îngrijorează. Am sufletul meu de copil pierdut pe aici pe undeva, printre poveşti, trupul mi-a rămas pe-o cale uitată de lume, undeva departe, zace fără rost, s-a învăţat cam prost, îl afectează toate micile schimbări din jur, ce e drept, mă gândesc că deodată ce mintea mea e mai zdravănă, spun eu, corpul cedează. S-a schimbat, a crescut. Nu îl vreau. Îmi vreau corpul din copilărie înapoi , firav aşa, era perfect!  Vreau să pot să îi mai fur mamei sutienele şi să ma chinui să le ţin pe mine cu o mână, căci cealaltă era ocupată, trebuia să ţin rochia de mireasă , sa nu o murdăresc, pentru că era prea mare pentru mine, şi pantofii ei uriaşi în care parcă mă scufundam, să nu mai spun că de mică am fost un mic Picasso , mă machiam atât de frumos, eram o scumpă ( Categoric nu arătam deloc bine, dar eram foarte scumpă, la fel cum sunt şi aceste amintiri). Cele mai frumoase amintiri erau când mă certa mama, îmi făcea o morală de spuneam fără să mă pună ea că nu voi mai face niciodată aşa ceva, credeam până şi eu ceea ce spuneam. Of.. de ce trebuie să mă dau mereu la poveşti? Revin la ideea principală. Sunt rece. M-am pierdut printre feţe stăine [printre monştri şi vampiri, tânjesc să regăsesc drumul spre paradis, să mă bucur cu prinţul meu din poveşti de viaţă]  şi persoane pline de ură. Indiferenţa cu care îmi tratez soarta mă omoară. Inima mea bate de pe o zi pe alta fără rost. Mă adâncesc în vise fără să mă transform într-un visător ambulant. Am vise la care vreau să ajung şi muncesc pe brânci pentru asta, dar totuşi, nu mă regăsesc în mine. Dau vina pe conştiinţa mea pentru tot. Îmi vreau inocenţa înapoi, o vreau pe toată, vreau să am iar conştiinţa curată.

Ps: Mi.e dor de vară!

luni, 10 octombrie 2011

Leapsa :)

Am primit această leapşă de la  Flyerboy pe care o preiau cu mult drag, mai ales că este prima mea leapsă, multumesc Gabriel  :D

1.Îţi zic în vre’ un fel?
Da, Găgăuţă, dudă, omule, Alina mai răruţ ,cred că niciodată din câte ştiu eu.. !
2.Cum ne-am cunoscut?
 Când veneai pe la Cristi, când eram mai mici, dar ne-am cunoscut mult mai bine cred că la poartă la Cătălina, într-o seară foarte tare :))
3.Vorbim des?
Ce-i drept, de cand a început şcoala nu prea, dar totuşi nu cred că au trecut doua zile şi nu am vorbit, oricum, mă gândesc de cel puţin 1.000.000 de ori pe zi la tine :)
4.Suntem prieteni?
Da, chiar ceva mai mult, un fel de frate mai mic (îmi esti tu mie, nu contează că-s mai mică >:) )
5.Numele tău din telefonul meu?
Vodafone-Găbită Dăă
Cosmote- Gabriel Dudă
(Tin să spun că esti pe tasta 6 la apelare rapida :D nu de alta dar fetele sunt primele, că altfel, ai fi pe 2 :)) )
6.Petreci timpul cu mine?
Da, foarte mult, acum va fi mai greu, dar vine ea vara şi recuperăm.
7.Vrei să vorbim mai des?
Vrei să înebunim şi mai rău? Desigur :))
8.Vrei să te îmbrăţişez?
Ce te reţine? >:D<
9.Ce suntem noi?
Cred că oameni..? :)) Foarte buni prieteni !
10.Am încredere în tine?
Ai? ;;)
11.Eşti important pentru mine?
Eu importantă? Desigur ca da! Te aşteptai să spun că nu, huh? :*
12.Te iubesc?
Mă iubeşti? Eu te iubesc!. :*
13.Te gândeşti la mine?
Da, îmi e tare dpr de tine, îţi simt lipsa deseori când fac o glumă şi nu râde nimeni la ea. Sunt indignată, sunt toţi nişte inferiori, numai noi, geniile, ne înţelegem glumele.
 14.Adevărul este că….
mă bucur că am ajuns să fim atât de buni prieteni !
15.Cea mai bună trăsătură?
Cu sigurantă nu punctualitatea.
Simţul umorului.
16.Crezi că trebuie să dai asta şi celorlalţi?
Desigur. :)

Leapşa merge mai departe la : C.L.M. , kyky

duminică, 9 octombrie 2011

Despre idealuri şi vampiri.

Ploaia asta mi-a adus o stare de linişte în suflet , îmi place... dar în acelaşi timp m-a făcut să mă gândesc la ce vreau de la viaţa mea, la ce îmi doresc să fiu. Când eram mică, mama mă întreba ce vreau să devin când voi fi mare, era simplu : Vreau să fiu prinţesă! , ce e drept, m-am schimbat mult , am trecut prin faza " Vreau să fiu musafir", chiar şi băiat vroiam, să nu mai spun de doctor, criminalistă sau dacă nu pot să ajung criminalistă,  vroiam chiar la celălalt cap- asasin plătit (recunosc, nu a trecut mult timp de când doream asta, hai bine vă spun tot adevărul, de doi-trei ani asta îmi doresc, dar şşhht..) . Treci prin diferite faze ale vieţii, ai anumite idealuri, şi le îndeplineşti cu greu, cu multe sacrificii, dar daca îţi doreşti ceva din suflet, faci tot posibilul să îti iasă bine. Eu una sunt hotărătă, vreau să fiu criminalistă, daca nu, planul meu B este să fiu psiholog, mi s-a spus de multe ori că eu nu am ce să le fac oamenilor cu diferite probleme, ca eu sunt nebună, eu ar trebui să fiu tratată, dar nu este aşa ,nu în totalitate,  sunt o bună ascultătoare, şi îmi place să ajut cu tot ce pot pesoanele de lângă mine, o fac uneori fără să îmi dau seama, aşa că m-am gândit, dacă aş putea să o fac, să mă simt eu bine că fac asta şi să mai primesc şi bani pe deasupra, e minunat! Facceva folositor, îmi şi place şi mai sunt şi plătită pentru asta, ce mi-aş putea dori mai mult de la viaţă?

Bine, trecem peste idealuri, azi citeam, şi mă gândeam, WTF, ce tare ar fi să fiu vampir ! Nu m-aş plictisi niciodată, viaţa mea ar fi super faină, mi-aş transforma toţi prietenii în vampiri, cu sau fără voia lor, astfel nu i-aş pierde niciodată, ne-am distra zi şi noapte, viaţa noastră ar fi specială! Să nu mă condamne nimeni că gândesc aşa, dar cine nu ar vrea asta? Viaţă veşnică, simţuri dezvoltate, sângele ce pluteşte în aer, ahhh...Raiul meu! Şi nu am uitat de EL, cu siguranţă ar fi printre primele persoane ce le-aş arăta calea spre Iad pentru a ajunge in Rai, ar fi magic, nu ar mai fi "împreună până la adânci bătrâneţi" ar fi "împreună pentru totdeauna" sau până se găseşte un nesuferit să ne bage un tăruş în inimă, dar totuşi., minunat ar fii!

Spun astea fără să fiu obsedată de vampiri, mă întreb ce aş gândi dacă aş fi...hm.

Voi ce doreaţi să deveniţi când eraţi mici? Ce vise aveţi acum? Greşesc că îmi doresc să fiu un "suge-sânge" ?

O seară plăcută, pupicii ! :*:*

sâmbătă, 8 octombrie 2011

La şuetă.

Azi vreau să zbor, să opresc timpul în loc, să mă răsfăţ, să îmi fac toate poftele, să fac tot ce amân de o lună. Vreau să mă înalt spre cer, iar când sunt aproape de minunata poartă a Raiului să îmi strâng aripile pentru că aşa doresc eu, fără să mai fie nevoie să mi le rănească cineva. Vreau să fiu în cădere libera, să nu mă oprească nimeni. (vorba lui Gabriel (Flyerboy) : Ştii ce urât e sentimentul ăla când îţi întrerupe cineva căderea?) Ce contează că m-aş putea rănii? Mintea mea zboară peste tot, am fel si fel de gânduri, ea m-ar ajuta să mă vindec, puţină concentrare din partea mea ar fi de ajuns, nu mă stresez deloc, nici chiar dacă mă închipui într-un pat, fiind incapabilă să mă mişc. Am încredere în mine că sunt o fire puternică, azi ştiu că pot face orice-mi pun în gând.Singura imagine cu mine ce m-ar îngrozi, ar fi să fiu singură...fără prieteni...sau chiar la fel de rău ar fi să mă aflu între 4 pereţi. Mai stau noaptea uneori şi mă gândesc, oare ce s-ar întâmpla dacă lumea ar realiza tot ce este în capul meu? dacă ar ştii toate astea, cu sigurantă m-ar trimite de urgentă în cel mai apropiat sanatoriu, nu e bai, măcar ştiu că prietenii mei imaginari nu m-ar lăsa singură acolo.

Încerc să mă înalt, deja pălăvrăgesc de prea mult timp fără rost şi cu fiecare secundă ce trece corpul meu atârnă tot mai greu, si doare. Îţi simt mâinile mari şi fine pe spatele meu şi imediat îmi dau seama că nu mintea mea mă ajută să plutesc peste mări şi tări, ci tu! Mă simt din ce în ce mai uşoară, nici nu realizez că mă îndepărtez de realitate, acum suntem doar noi doi, în ţinuturi de vis, nu îmi mai e teamă nici măcar de judecata ce mă aşteaptă la intrarea în rai cănd se trage cortina.

duminică, 2 octombrie 2011

Despre inimă

        Sunt deasupra tuturor, privesc cu inima plină de fericire , printre norii albicioşi ,cum lucrurile o iau razna pe pământ. Vorbesc cu berzele despre rândunici iar lebedele ne privesc. Comentam despre viaţă şi iubire, despre ură şi ignoranţă. M-am desprins de pământ acum ceva timp,îmi place aici, la înalţime, cu capu-n nori, dar îţi simt lipsa. Cred (nu cred, ştiu asta) că este cea mai perfectă imagine a mea , şi nu mă închipui înger dacă sunt la înălţime, sunt doar o fată îndrăgostită, plictisită cu nepăsare de lumea înconjurătoare, ce vrea să ajungă sus.Vreau să dansez cu îngerii, să stau la masă cu faraonii si să beau vin cu sfinţii, apoi să mă întorc pe pământ, unde mi.-a fost întotdeauna inima , sa te revăd şi să-ţi povestesc, să ştii orice aş face, tot langă tine e mai bine, vreau să fi sigur că tot la tine mă întorc, deşii aş putea sta printre îngeri, să te veghez de acolo, să îti transform viaţa-n rai...
      Ştiu că nu ar fi destul dacă nu am fi aproape, daca nu m-ai săruta în noapte, la ureche să-mi spui soapte...

             

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Vise.

Mi-am deschis ochii şi te-am privit
Mi-ai dat trandafiri şi mi-ai făcut cafea.
Ca-n prima zi în care te-am zărit,
Afară se aşterneau  fulgi de nea.
 
Te uiţi stingher la poza din ramă
Gura mi se face iar amară.
Hai lasă copilul sa adoarmă,
Spune-mi aventuri de-o vară.