marți, 7 mai 2013

Mean girl

De ceva timp o durere de nedescris de cap nu îmi dă linişte, doctorii, nu s-au putut decide dacă am o boală cronică sau e din vina conştiinţei care mă apasă atâââât de tare..! Atât de rea să fi fost? Nu e ca şi când aş fi ucis cu sânge rece pe cineva, dar greşelile sunt greşeli şi se plătesc orice ar fi, dar nu e prea devreme pentru a le plăti pe ale mele? Aş dori să aştept până la 105 ani, când voi privi pe fereastră de pe scaunul de lemn ce se leagănă la strănepoţii mei cum se joacă prinsea în grădina cu flori, apoi o voi zări pe fata mea cum strigă la ei că îmi strică florile. Dar asta este o altă poveste. În  momentul de faţă mă simt singură şi expusă la o mulţime de pericole ce acum nu mult timp le vedeam ca pe nişte superbe flori de pus în vază. Nu le-a luat mult timp să înceapă să mă devasteze, să mănânce din mine până la ultima bucăţică. Am spus, "ştiu că sunt gustoasă, dar ajunge! sufletul meu nu poate suporta mai mult! cel puţin nu acum..."  



03.10.2012
-Alina