Cuvinte

Luna nu vrea să-nu mai fie martoră la gănduri, se ascunde după Soare, lăsându-l să ardă cuvintele-n vânt. Văntul fură cuvinte şi le ascunde după umbra cireşilor în floare.

Critică

      Nu cred că există persoană care să nu se fi întrebat De ce lumea judecă persoanele fără să le cunoască?, ei bine, eu am găsit un răspuns la această întrebare destul  de corect din punctul meu de vedere. 

     Cum se presupune că ar trebui să cunoaştem toate persoanele pe care le criticăm zilnic? Nu am mai avea timp de nimic altceva dacă am sta să le cunoaştem.

     Mai exista şi întrebarea într-o formă mai generală decât prima,  De ce judecă lumea? şi aici răspunsul mi se pare şi mai simplu. Asta face parte din noi, asta o facem zilnic, fie că recunoaştem sau nu. Nu spun că este bine sau că este rău, spun doar că aşa am ajuns să fim şi facem asta înainte să realizăm că o facem. Faptul că o persoană este criticată o poate chiar ajuta (nu, nu cu încrederea în sine) să se schimbe în bine, asta până la un anumit punct şi venind din partea unei persoane apropiate. 

    O persoană care judecă este ori mult prea sigură pe ea ori îi e frică de cei din jur şi crede că acest "scut" o protejează ori normală, orice ar însemna asta.

   

-Alina

Plastic

 Viaţa mea e roz...dar pe mine nu mă mai atrage această culoare.

Îmi pot ţine sentimentele sub control fără să mă complic prea mult (mai deloc, totul vine de la sine) în legătură cu asta. Mă simt precum o păpuşă de plastic. Înainte mai trăiam din mofturi, vroiam să am "aia" sau "aia" şi mă plictiseam după ce obţineam ce vroiam, acum însă, mă satur înainte să obţin ce vreau. Vreau să simt orice, numai să simt. Vreau să mă bucur şi să simt tot! Şi durerea vreau să o simt, tot, tot, tot! Nu vreau să pierd nimic. Momentan...curâmd mă voi sătura şi de acest concept asupra vieţii mele.