Sentimente 1.

Sufletele noastre nu se află topite pe marginea cazanului din mijlocul Iadului, deşi aerul nostru este intoxicat iar în ceafă-mi respiră păcatul îmbrac pe dos adevărul şi printr-o minune revin iar în umilul meu trup pământean. Observ cu dezamăgire că devin tot mai nemulţumită de mine şi vreau tot mai multe de la lumea ce mă înconjoară, de la mine, de la natura...de la viaţă! Pe timp ce trece îmi regăsesc tot mai multe defecte şi foarte puţine calităţi. În final voi ajunge pe malul unui lac, uitându-mă la reflexia mea din apa şi întrebăndu-mă 'Cine-i asta?!', voi ajunge personajul negativ din filmul vieţii, din basmul copilariei si romanul adolescenţei ! Pot să sper doar ca răul va învinge şi nu voi ajunge iar de unde am plecat, de această dată însă, fără dragoste.

Prezent Trecut vs Prezent

Sunt pierdută în trecut, sau dacă nu sunt, aşa mă simt. M-am lăsat purtată de valuri înapoi în timp cu 3 ani. Aici totul e mai frumos, mai liniştitor...totul până când se aud acele bubuituri în uşa de ieşire, iar eu mă crizez pentru că nu vreau să plec de aici, m-am cam regăsit... Valurile ce trebuiau să mă poarte în prezent se sparg acea uşă metalică. Mă simt urmărită, intimitatea îmi este violată din ce în ce mai mult cu fiecare clipă pierdută, dar eu nu am de gând să dau drumul acestui univers. Din cerul limitat, aud vag vocea Ei, îmi tot spune că nu-i bine şi că o să fiu rănită iar, dar... Ea ce ştie? Eu nu greşesc, fac ce-mi spune inima, mă las purtată de mireasma vechilor dimineţi de mai. Ar trebui să visezi chiar dacă nu mereu visele tale duc la un final fericit.

Vreau?

Vreau? Nu. Azi nu vreau să fac ceva anume. Azi fac. Azi sunt capabilă să iau anumite decizii care mă vor face să plâng, ce? Crezi că e rău să plângi? Nu, nu e, mai rău e să îti doreşti să o faci şi să nu poţi, aşadar, totul e spre bine. Sentimentele mele abia aşteaptă clipa oportună să izbucnească de stâncile realităţii...

Gânduri (II)

De ce ai permis să se lase ceaţa peste inimile noastre? De ce mă laşi să te împing ca mai târziu să te chem la mine? De ce nu-i îngădui inimii să şteargă amintirile? Putem face altele, vreau să zburăm pre cer, să atingem norii, să le cântam zeilor la harpă, să călcăm nedreptatea în picioare, să nu îţi mai fie luna martoră atunci când plângi, să nu o mai faci de tristete, de bucurie da, da! nici de dor nu vreau, n-ai avea de ce, mă ai aici, sunt chiar aici, lângă tine...doar dacă...şi o luăm iar de la cap.
Nu te-ai plictisit să alergi? Fuga asta infernală mă oboseşte şi vreau să te opresti. Deja am bătături si simt că leşin. Asta-i un stupid joc al dragostei. M-am plictisit sincer de du-te, vino. Vreau să simt că sunt vie, că nu trăiesc de pe o zi pe alta lăsând multe la voia întâmplării. Gata! S-a terminat vacanţa în care erau neuronii mei...micuţii mei neuroni. Bun venit acasă!

Inger pierdut (II)

Zorile dimineţii erau mai frumoase când îmi iubeam viaţa, când nu eram...RECE. Nu îmi explic ce s-a întâmplat aseară. Nu vreau să îmi amintesc, dar totuşi...Ce s-a întâmplat aseară? Durerea de cap cu care mă trezeam în fiecare dimineaţă parcă-mi lipseşte, nu mai sunt eu, fata cea împiedicată, sunt puţin mai normală... Mă uit în oglindă şi nu mai am anticele cearcăne care-mi întunecau faţa. Mă şimt plină de energie, dar totodată fără vlagă. Ce stupid! Mă mulţumesc că e o dimineaţă de sâmbătă şi nu sunt nevoită să ies prea mult din casă. Mă las purtată de timp, astept seara cu nerăbdare, sufletul meu o vrea iar si iar...!

 Simt că înnebunesc! Valuri mă aruncă-n vise...Îmi cresc aripi, visele negre pe loc mi le-am spulberat! Mi se face foame, nu mă mai regăsesc prin gânduri. Oh ! Timpul nu mai trece... Vreau...vreau să simt luna cum mă veghează, vreau să mă înalt, să uit de lume, de tot ce odată am fost eu, să uit de viaţă. să trăiesc în păcat, pentru că...vreau si atât! Explicaţiile mă obosesc.

Întunericul se lasă afară, cât şi n inima mea. Simt că explodez...în burtică am fluturaşi, ce ra*at se întâmplă aici, acum, cu mine ?

Îngerul meu...cât mi-a lipsit imaginea ta înfiorătoare...mă simt inumană, dar e bine, toate sentimentele se revarsă asupra mea, toate amintirile-mi străpung inima. Ce sentiment intens...nu m-as sătura niciodată să fiu aşa, mă poziţionez la graniţa dintre bine şi răul absolut, dintre iubire şi nu, nu ură... si ignorare, dintre lumină şi întuneric. Braţele-mi sunt deschise, las monstrul să-şi facă treaba...si o face bine.

Vezi şi : Revenire

Toamna

Toamna-i ca sufletul meu, o simt aproape de mine...e ca şi când doar ea m-ar înţelege, de parcă ea mi-ar fi fost aproape când lacrimile-mi curgeau pe obrajii roşii, ca apoi sa ajung sa nu mai simt nimic. Sub cerul înorat încerc sa disting stelele. Mi-e dor de vară, mi-e dor de adierea plăcută a vântului, mi-e dor de mine. Eu sunt...eu! Dar de ce nu simt asta? De ce mă pierd mereu în vise? De ce simt ca trăiesc o viaţă aiurită? De ce nu mă mai doare? Nu regăsesc drumul spre...mine !

Sunt în delir. Mă pierd în vorbe. Ajung întru-un punct, unde-mi doream de mult sa fiu, şi mă gândesc ca...eu nu am ce căuta acolo, şi nu îmi pasa dacă mai înaintez, sau regresez, nu îmi pasa ce se întâmplă cu viaţa mea din anumite perspective....şi mai e şi timpul... ce bine ar fi dacă n-ar exista timpul, dacă as putea sa îmi antrenez corpul sa reziste fără somn, sa fac tot ce îmi propun, dar, din lipsa de TIMP, nu pot sa realizez. Uneori avem timp şi ne batem joc de el, îl pierdem aiurea, iar uneori...ducem lipsa dimineţilor pe care le petreceam în pat până după-amiază.

Viaţa? Ce e viaţa? Viaţa sunt Eu. Viaţa este un copil care aleargă după ziua de mâine, un bătrân care-i poarta de grija, verdele ce ne-nconjoară şi o pasăre ce ne priveşte.

"What is this?"

Spre rusinea mea, nu stiam de acest scurt metraj, nici macar de reclama. Aseara mama care nu este deloc atat de in varsta ca acel om m-a intrebat acelasi lucru de doua ori in interval de timp de vre-o 15 min. A doua oara m-am enervat si nu i-am mai raspuns. Atunci mi-a atras atentia tata si mi-a povestit de acest scurt metraj. Pe mine una chiar m-a impresionat. Tuturor ni se intampla si cel mai rau e ca poate nici nu ne dam seama ca ranim persoana de langa noi.

Revenire.

În primul rând scuze că mi-a luat atât de mult să postez, am fost timp de două săptămâni într-o alergătură continuuă. Mi-a fost dor de tot de înseamnă Blogotecă...


   Cerul senin din ziua în care ne-am cunoscut, nopţile răcoroase, roua dimineţii, mireasma florilor de mai şi cântecul greierilor din iarba deabia încolţită se revarsă peste mine. Am renunţat la vise, la oameni, la mine...dar speranţa mi le-a adus pe toate înapoi. Acum nu stiu să le mai mânuiesc. Mă pierd în vise, mă lovesc de oameni, mă uit la mine...şi nu mă recunosc. Timpul e banal, trece ca nebunul şi ne lasă amintirile...dar dacă amintirile se şterg? Eu cu ce rămân? Ce îmi poate hrănii inima pentru a-i da forţă să meargă tot mai-nainte? Surâsul tău când bate ceasul dimineţii şi bucuria copiilor în jocul vieţii.
   Umerii îmi sunt tot mai grei, se agaţă de mine persoanele ce le-am dezamagit în trecut, mă bântuie greşelile dintr-o altă viaţă. Drumul presărat cu lacrimi, de crăiese ale întunericului, de dincolo de cer îl urmez iar pentru a ştii cine sunt eu după aparenţe, pentru a găsii făntâna tinereţii şi grădina fericirii, pentru a păşi pe curcubeu fără a fii nevoie să cer voie norilor, pentru a putea arunca zâmbete in toate directţiile, pentru a ieşii din starea de alergare continuua, pentru că azi nu îmi pasă unde ajung mâine, pentru că ştiu că nu pot pocni din degete pentru a sta ceasul, pentru că m-am săturat să aud că se putea şi mai bine.
 
   Am nevoie de aripi pentru a lovi vântul, am nevoie de întredere pentru a mă lupta cu viaţa, am nevoie de linişte pentru a-mi asculta inima, am nevoie de timp pentru a-mi crea amintirile, am nevoie de faţă pentru a răspândii zâmbete, am nevoie de răbdare pentru a răzbate.

Înger pierdut

      Ceasul bate destul de târziu. Patul moale mă aşteaptă dar dracul de lângă nu a plecat. Cum se lasă seara iese din întuneric arătându-se interesat de mine. Pielea mi se face ca de găină, iar dinţi-mi clanţănă în gură. De mai bine de un an nu se satură să mă privească, să se lingă pe buzele bine conturate cu limba sa lungă despicată în două la capăt, mă înspăimântă. Nu îmi pot închipui ce gândeşte, deşi deseori îmi permite să îi citesc gândurile, e un diavol absolut. Îmi aruncă în faţă scene morbide din cumplita sa viaţă, simt pe propia piele ce a simţit şi el şi aproape că îmi e milă de el, mă gândesc că probabil a avut o familie, o casă, poate şi copii, dar a trebuit să plece departe alături de Întuneric. Sper ca eu să nu păţesc la fel, greseala mea să nu fi fost ca a lui. Adorm în fund, lăngă uşă, inconjurată de tămâie...am citit într-o carte că alungă răul, dar oare nu sunt si eu Raul?

      Mă rog la Dumnezeu şi nu mă mai aude. Zâmbetul hain de pe faţa diavolului îmi confirmă că alegerea de a-mi vinde sufletul nu a fost una înteleaptă. Vreau să fiu auzită de El, să fiu ajutată, să nu pier în roşul iadului.O lacrimă căzută pe obraz mă face să îmi dau seama că poate nu e chiar atăt de rău ceea ce mi se întâmplă, deja sunt eu o ciudată, schimbarea asta nu o să mă afecteze prea mult, poate chiar o să îmi placă, cine ştie cum va fi acolo...jos. Păcatul nu trebuie să fie ceva neapărat rău, poate fi plin de pasiune, lipsită de inhibiţii, consecinţe sau păreri de rău, deja e prea târziu pentru aşa ceva.

    Gândurile negre ale dracului deodata nu mi se mai par atât de îngrozitoare, parcă-i mai frumos, ieşind în lumina slabă a unicului spot rămas în camera, roşu, formele i se conturează, coarne-le i se retrag cu grija, pielea- acum strălucitoare, ochii lui roşii mă înebunesc şi fără să fie nevoie să mă atingă propulsează, ajungând să fiu lipită de perete fără a mă putea mişca. Puterea ce o stăpâneşte mă ademeneşte iar pofta de cunoaştere a răului îmi face inima lenesă să bate cu putere.

     Buzele lui mă ating usor pe gât, gândurile noastre acum sunt aceleaşi, iar Iadul urmează să se dezlănţuie !

Perle.

Am zis că Gabriel nu face faţă perlelor ce le-am stâns de-a lungul timpului în "micuţa" mea agendă, aşa că... Enjoy :*

El: Ce îmi iei de ziua mea?
Laura : Un BCA?
El: Nu.
Laura: 2 BCA-uri?
El: Nu.
Laura: 3 BCA-uri?
El: Nu.
Laura: Omule, nu îţi fac casă!

Laura : Bum! Poc! Bum! ( Loveşte tastatura)
Alina: Shht.. Mami şi tati dorm !
Laura: Shht.. Au visat urât.

Laura : Dă-mi un perete!
Alina: Femeie, ai 4 !

Laura: Mi-a intrat Michael în fund, vezi? asta e partea bună atunci când ai chiloţi cu vedete.

Alina: Ăla încă e normal.
Laura: Ce vezi tu normal la el?
Alina: Nu s-a dat la mine.. :D

Ionela: Şoc şi groază, pe No name nu o mai încap chiloteii.

Alina: M-am îndrăăăgostiiit !! Uite ce dulce e!
Gabriel: Te topeşti ca un pepito.

Alina: Ard în flăcări, pentru tineee... (Singing)
Gabriel: Arzi odata şi taci !

Alina: Wow! Ce pasăre mare e aia ! Aaa...scuze, e o antenă.

Laura: Te-am auzit de fiecare dată când te învârteai în pat.
Alina:  Şi eu pe tine, zici că eşti buldozer.
Laura: Ştiu, mi s-a mai spus. Zi merci că ai salteaua tare, gândeşte-te dacă aveai saltea cu apă, te găseam lipită de tavan.

Foame (1)

       Cristale au izbucnit afară din sufletul meu făcându-se pulbere. Inima sfâşiată îşi lasă şiroaiele de lacrimi să curgă-n voie pe marmura din anticul muzeu. Expusă-n ramă m-aşteaptă muza lună, stele sclipitoare alcătuiesc tavanul, ridicând în slăvi trădătorul,mi-arată diamantul. Printre miile de cioburi aruncate pe podea imi croiesc drumul către paradis. Drumul e lin, lipsit de idei macabre ce-mi atac adesea conştiinţa, continui să sper că o sa razbat cât mai repede cu putinţă. Au! Piciorul drept mi-e superficial rănit, dar sângele nu întârzie să apară. Te agiti pentru nimic, ti-e normal dar nu doar piciorul meu e superficial. Lăsăm deoparte cearceaful ce ne învăluie, ne vedem fetele încă o data până mâine când fără rost vom continua trăirile de azi.
      Ajunsă acasă nu mă mulţumesc doar cu tine(1), foamea mea nu încetează să crească iar eu, cu cât mă hrănesc mai mult, vreau mai mult. Sunt plictisită de tot ce mă înconjoară, mintea-mi zboară ca un sunet de vioară plăpând...şi te-ascult spunăndu-mi minciuni. Sunt fericită ca eşti un altul(2)...măcar stiu că cel dintâi(1) nu mă minte. Îmi place totuşi că ştii să o faci frumos, iar dacă nu aş fi avut atâta experienţă aş fi căzut în braţele tale ca o îndrăgostită la prima întâlnire...dar desigur, tu(2) nu mă cunoşti întradevăr, nu esti capabil să vezi ce se ascunde sub această mască de fată dură si sigură pe ea pentru a ştii că eforturile-ţi sunt în zadar..dar nici eu nu te las să vezi adevărul, vezi? Aşa am fost şi eu nu demult, în ceaţă mă pierdeam adesea, iar ochii tăi nu mă aduceau pe calea cea buna, învaţă că nu mai sunt fata inocentă pe care ai cunoscuto cu un an în urmă, tu m-ai transformat într-o maşină de ucis. Foamea mea de sânge creşte cu dorinţa de a te avea iar pentru ca mai târziu să te las pierdut pentru totdeauna în rămăşiţele visurilor mele .
       De la atât venin scuipat mi-e gura amară, numai sărutul dulce din dimineţile moarte m-alină.

În delir

     Vreau să trăiesc şi eu în evul mediu măcar un an. Oare cer prea mult? Vreau să fie un cavaler care s se comporte super draguţ şi să îmi aducă trandafiri roşii seara la fereastră. Să nu fiu prea realista, ci mai degraba, prea romantică... să fiu tipa super indrăgostită. Ca în copilărie, atunci când idolul meu era Clover din Spioanele. Acum majoritatea băieţilor sunt bădărani, e adevărat, sunt cam îndrăgostită, dar nu pot să mă fac că nu văd cum sunt toţi ceilalti băieţi din jurul meu. Ce nu aş da să fie totul ca în antichitate...
   Anyway.



Îmi ard obrajii când te vad iar mâinile-mi tremură. Corpul mă trădeaza iar psihicul dă dovadă de acelaşi lucru. Cum pot cere ca tu să-mi fi loial dacă eu nu-mi pot fi? Sunt idiot de răvăşită. O rază de lumină întrepătrunde prin gura întunericului în care mă aflu. Pierduta-n nesigurantă, cristalul iubirii străluceşte vag. Calea luminată este plină de primejdii dar eu totuşi păşesc detaşată nedând împortanţă pericolelor ce mă pândesc. Vipera nebuniei deja mă aşteaptă flămândă, sângele meu fiind atras de veninul ei, plutesc în mireasma dulce-a zorilor pustii de primăvară. Mă-nteapă adânc şi mă lasă pe-o piatră, intr-o altă dimensiune, pradă vulturilor. Aud bătăile aripilor iar inima-mi bate tot mai repede. Sângele infectat mă aruncă-n valuri de bucurie şi delirez mai rău ca un ultim consumator de LSD. Am o stare de euforie care mă eliberează de inhibiţii. Stările mă alină, vântul puternic îmi bate-n faţă iar eu devin tot mai adâncita-n ultima ploaie de iarna-n care mâinile-ngheţate-mi erau încălzite de licuricii imaginari care abia acum mi se arătau. Surprinzător e că până acum nu am dat peste imaginea noastră pe plajă, în care inimile erau atât de puternic legate încât dupa aproximativ 3 luni si 5 zile s-au pierdut în noapte. Drogurile mi s-au părut întotdeauna o idee prostească de a uita de aventurile nebuneşti din noptile fierbinţi de vară, când luna era deasupra noastră iar noi îi cântam. Acum aş încerca, de-aş ieşi din acest univers al nebuniei prosteşti, să devin o visătoare ambulantă cu ajutorul acestora. Consecinţele nu mai contează aş spune, dar adevărul e că cea mai uşoară cale nu e întotdeauna cea mai bună.

 Şi o melodie draguţă rău :

'Jurnal de bord' ( Partea I )

Postarea asta este pentru noptile frumoase de vara pe care le petreceam in gasca, pentru serile de rummy in care se ofticau baietii, pentru seara cu ploaiea de stele in care era si luna plina si nu am putut observa mai nimic, pentru excapada la mare, pentru nebunie, pentru libertate, pentru ei !

Noutati

A trecut ceva timp de cannd nu am mai publicat, am avut timp sa ma descopar putin (de ceva timp am o nebunie si vreau neaparat sa aflu cine sunt si care-i rostul meu pe acest pamant) si mi-am dat seama ca eu sunt genul de persoana care se supune, care este facuta pentru a indeplini unele sarcini, nu sunt o persoana de varf, cum s-ar spune. Cu toate ca imi surade ideea de a fi in frunte, de a conduce, chiar si atunci cand sunt, ma las condusa. Nu intreleg cum vine asta, dar asa este firea mea. Acum sunt foarte hotarata sa ma schimb, (acum fac o paranteza sa va anunt si sa imi impart bucuria cu voi, am candidat la postul de presedinte al CŞE si am fost aleasa, ceea ce e super bine avand in vedere ca vreau sa schimb la mine lasitatea, frica de a fi in fata si de a face ceva gresit.) totul merge ok, pana acum. Inca ceva, am participat la un concurs de literatura cu "Fantoma inocentei (ei)" ceva mai complexa si cu "Zbucium" imbinat cu "Pierduta in vise" , imi pare totusi rau ca nu m-am inspirat si din "Despre inima" oricum, a iesit destul de dragut. Asa ca tineti pumnii stransi pentru mine, defapt, pentru inima. Trecem mai departe, mi-a lipsit foarte mult sa scriu, poate ca din aceasta cauza nu pot sa ma opresc din tastat, mi-ar fi placut sa am mai mult timp, sa imi fac mai mult timp si pentru mine, sa scriu, mai exact cu pana, pe o coala foarte veche, apoi sa o pot posta asa...ar fi superb. Cum spunea, trecem mai departe, peste lipsa si peste durerile fizice, revenim ca de obicei la inima si la constiinta. Azi sunt deschisa, v-as scrie romane, putinul timp ce il am este si el de parte mea, dar nu. Prefer sa pun punct. Nu vreau sa inebunesc inebunindu-va.


Voi ce a-ti mai facut in tot acest timp ce a trecut?
Pupici :*

Gânduri

Am nevoie de  pauză să pot gândi clar, să îmi aud până şi cele mai negre gânduri. Vreau să mă cunosc pe mine mai bine înainte să încerc să îi cunosc pe alţii. Vreau să fiu eu însămi, să fac tot ce îmi trece prin minte, să fiu liberă să zbor printre razele soarelui, în bătaia vântului.

Eu de obicei nu gândesc prea mult, sau, cel puţin eu aşa cred... nu pot să îmi fac o părere despre mine.De ce ar trebui să am vreuna? Nici măcar nu ştiu dacă sunt o persoană buna. Am oare mai multe calităţi decât defecte? dar care-s ele? Vreau să ajung departe. Vreau să îmi fac un drum, unul de piatră, cu indicatoare la tot pasul, în caz că vreau să o iau înapoi, să ştiu drumul de întoarcere. Nu vreau să îmi fac un drum pentru a spune pur şi simplu " Dudă, am trecut prin viaţă! " Nuu! Vreau astfel să mă cunosc pe mine, să mă descopăr, să fiu EU! La sfârsitul drumului am să spun : Aşa sunt eu şi sunt sigură de asta: (...) !

Mereu mi-am dorit să fiu perfectă. Caut perfectul....mă tem că această căutare nu se va termina niciodată. Vreau de la mine tot ce e mai bun, asta însemnând să fiu o persoană mai buna. Toate sunt cu dus şi întors. Mă învârt în jurul cozi. Nu pot să decid ceva. Vreau să fiu bună, cred că aşa şi sunt.M-am săturat să spun "cred". Vreau să fiu şi eu sigură în legătură cu ceva ce mă priveşte în mod direct. Dar eu nu pot fi bună, vreau să spun că nu am cum, am momente în care sunt foarte nesuferită, mai ales în ultimul timp -cel puţin eu aşa mă văd, sper să fie doar o altă proastă imagine de-a mea, după cum mi s-a spus de câteva ori, despre mine- . ce pot spune e că eu cred că aşa sunt în majoritatea timpului-bună- doar că m-am săturat să fiu "bună", nicidecum plictisit, doar că mă gândesc că nu rezolv nimic dacă sunt aşa. Mă tem să nu " mă ia lumea de proastă " , să profite de mine. De multe ori am încercat să îmi fac "o imagine dură", nu prea contează pentru mine ce cred toţi ceilalţi despre mine, important e să stie cine trebuie cum sunt cu adevărat.  Sunt prea aiurită, nu mă înţeleg. În capul meu este o dezordine totală. Am trecut peste curăţenia de toamnă...

Am o melodie pentru voi.Sper să vă placă .
Pupici. :*

Unde sunt?

Tocmai ce scrisesem o "povestioara", am decis să o şterg, şi nu pentru că nu mi se părea îndeajuns de bună pentru standardele mele (nu că aş avea aşa ceva, dar sună bine. ) ci pentru că m-am gândit că azi vreau ceva diferit de la mine, de la inima mea. Chestia e că sunt pe zi ce trece mai rece, şi nu mă doare, fapt ce mă îngrijorează. Am sufletul meu de copil pierdut pe aici pe undeva, printre poveşti, trupul mi-a rămas pe-o cale uitată de lume, undeva departe, zace fără rost, s-a învăţat cam prost, îl afectează toate micile schimbări din jur, ce e drept, mă gândesc că deodată ce mintea mea e mai zdravănă, spun eu, corpul cedează. S-a schimbat, a crescut. Nu îl vreau. Îmi vreau corpul din copilărie înapoi , firav aşa, era perfect!  Vreau să pot să îi mai fur mamei sutienele şi să ma chinui să le ţin pe mine cu o mână, căci cealaltă era ocupată, trebuia să ţin rochia de mireasă , sa nu o murdăresc, pentru că era prea mare pentru mine, şi pantofii ei uriaşi în care parcă mă scufundam, să nu mai spun că de mică am fost un mic Picasso , mă machiam atât de frumos, eram o scumpă ( Categoric nu arătam deloc bine, dar eram foarte scumpă, la fel cum sunt şi aceste amintiri). Cele mai frumoase amintiri erau când mă certa mama, îmi făcea o morală de spuneam fără să mă pună ea că nu voi mai face niciodată aşa ceva, credeam până şi eu ceea ce spuneam. Of.. de ce trebuie să mă dau mereu la poveşti? Revin la ideea principală. Sunt rece. M-am pierdut printre feţe stăine [printre monştri şi vampiri, tânjesc să regăsesc drumul spre paradis, să mă bucur cu prinţul meu din poveşti de viaţă]  şi persoane pline de ură. Indiferenţa cu care îmi tratez soarta mă omoară. Inima mea bate de pe o zi pe alta fără rost. Mă adâncesc în vise fără să mă transform într-un visător ambulant. Am vise la care vreau să ajung şi muncesc pe brânci pentru asta, dar totuşi, nu mă regăsesc în mine. Dau vina pe conştiinţa mea pentru tot. Îmi vreau inocenţa înapoi, o vreau pe toată, vreau să am iar conştiinţa curată.

Ps: Mi.e dor de vară!

Leapsa :)

Am primit această leapşă de la  Flyerboy pe care o preiau cu mult drag, mai ales că este prima mea leapsă, multumesc Gabriel  :D

1.Îţi zic în vre’ un fel?
Da, Găgăuţă, dudă, omule, Alina mai răruţ ,cred că niciodată din câte ştiu eu.. !
2.Cum ne-am cunoscut?
 Când veneai pe la Cristi, când eram mai mici, dar ne-am cunoscut mult mai bine cred că la poartă la Cătălina, într-o seară foarte tare :))
3.Vorbim des?
Ce-i drept, de cand a început şcoala nu prea, dar totuşi nu cred că au trecut doua zile şi nu am vorbit, oricum, mă gândesc de cel puţin 1.000.000 de ori pe zi la tine :)
4.Suntem prieteni?
Da, chiar ceva mai mult, un fel de frate mai mic (îmi esti tu mie, nu contează că-s mai mică >:) )
5.Numele tău din telefonul meu?
Vodafone-Găbită Dăă
Cosmote- Gabriel Dudă
(Tin să spun că esti pe tasta 6 la apelare rapida :D nu de alta dar fetele sunt primele, că altfel, ai fi pe 2 :)) )
6.Petreci timpul cu mine?
Da, foarte mult, acum va fi mai greu, dar vine ea vara şi recuperăm.
7.Vrei să vorbim mai des?
Vrei să înebunim şi mai rău? Desigur :))
8.Vrei să te îmbrăţişez?
Ce te reţine? >:D<
9.Ce suntem noi?
Cred că oameni..? :)) Foarte buni prieteni !
10.Am încredere în tine?
Ai? ;;)
11.Eşti important pentru mine?
Eu importantă? Desigur ca da! Te aşteptai să spun că nu, huh? :*
12.Te iubesc?
Mă iubeşti? Eu te iubesc!. :*
13.Te gândeşti la mine?
Da, îmi e tare dpr de tine, îţi simt lipsa deseori când fac o glumă şi nu râde nimeni la ea. Sunt indignată, sunt toţi nişte inferiori, numai noi, geniile, ne înţelegem glumele.
 14.Adevărul este că….
mă bucur că am ajuns să fim atât de buni prieteni !
15.Cea mai bună trăsătură?
Cu sigurantă nu punctualitatea.
Simţul umorului.
16.Crezi că trebuie să dai asta şi celorlalţi?
Desigur. :)

Leapşa merge mai departe la : C.L.M. , kyky

Despre idealuri şi vampiri.

Ploaia asta mi-a adus o stare de linişte în suflet , îmi place... dar în acelaşi timp m-a făcut să mă gândesc la ce vreau de la viaţa mea, la ce îmi doresc să fiu. Când eram mică, mama mă întreba ce vreau să devin când voi fi mare, era simplu : Vreau să fiu prinţesă! , ce e drept, m-am schimbat mult , am trecut prin faza " Vreau să fiu musafir", chiar şi băiat vroiam, să nu mai spun de doctor, criminalistă sau dacă nu pot să ajung criminalistă,  vroiam chiar la celălalt cap- asasin plătit (recunosc, nu a trecut mult timp de când doream asta, hai bine vă spun tot adevărul, de doi-trei ani asta îmi doresc, dar şşhht..) . Treci prin diferite faze ale vieţii, ai anumite idealuri, şi le îndeplineşti cu greu, cu multe sacrificii, dar daca îţi doreşti ceva din suflet, faci tot posibilul să îti iasă bine. Eu una sunt hotărătă, vreau să fiu criminalistă, daca nu, planul meu B este să fiu psiholog, mi s-a spus de multe ori că eu nu am ce să le fac oamenilor cu diferite probleme, ca eu sunt nebună, eu ar trebui să fiu tratată, dar nu este aşa ,nu în totalitate,  sunt o bună ascultătoare, şi îmi place să ajut cu tot ce pot pesoanele de lângă mine, o fac uneori fără să îmi dau seama, aşa că m-am gândit, dacă aş putea să o fac, să mă simt eu bine că fac asta şi să mai primesc şi bani pe deasupra, e minunat! Facceva folositor, îmi şi place şi mai sunt şi plătită pentru asta, ce mi-aş putea dori mai mult de la viaţă?

Bine, trecem peste idealuri, azi citeam, şi mă gândeam, WTF, ce tare ar fi să fiu vampir ! Nu m-aş plictisi niciodată, viaţa mea ar fi super faină, mi-aş transforma toţi prietenii în vampiri, cu sau fără voia lor, astfel nu i-aş pierde niciodată, ne-am distra zi şi noapte, viaţa noastră ar fi specială! Să nu mă condamne nimeni că gândesc aşa, dar cine nu ar vrea asta? Viaţă veşnică, simţuri dezvoltate, sângele ce pluteşte în aer, ahhh...Raiul meu! Şi nu am uitat de EL, cu siguranţă ar fi printre primele persoane ce le-aş arăta calea spre Iad pentru a ajunge in Rai, ar fi magic, nu ar mai fi "împreună până la adânci bătrâneţi" ar fi "împreună pentru totdeauna" sau până se găseşte un nesuferit să ne bage un tăruş în inimă, dar totuşi., minunat ar fii!

Spun astea fără să fiu obsedată de vampiri, mă întreb ce aş gândi dacă aş fi...hm.

Voi ce doreaţi să deveniţi când eraţi mici? Ce vise aveţi acum? Greşesc că îmi doresc să fiu un "suge-sânge" ?

O seară plăcută, pupicii ! :*:*

La şuetă.

Azi vreau să zbor, să opresc timpul în loc, să mă răsfăţ, să îmi fac toate poftele, să fac tot ce amân de o lună. Vreau să mă înalt spre cer, iar când sunt aproape de minunata poartă a Raiului să îmi strâng aripile pentru că aşa doresc eu, fără să mai fie nevoie să mi le rănească cineva. Vreau să fiu în cădere libera, să nu mă oprească nimeni. (vorba lui Gabriel (Flyerboy) : Ştii ce urât e sentimentul ăla când îţi întrerupe cineva căderea?) Ce contează că m-aş putea rănii? Mintea mea zboară peste tot, am fel si fel de gânduri, ea m-ar ajuta să mă vindec, puţină concentrare din partea mea ar fi de ajuns, nu mă stresez deloc, nici chiar dacă mă închipui într-un pat, fiind incapabilă să mă mişc. Am încredere în mine că sunt o fire puternică, azi ştiu că pot face orice-mi pun în gând.Singura imagine cu mine ce m-ar îngrozi, ar fi să fiu singură...fără prieteni...sau chiar la fel de rău ar fi să mă aflu între 4 pereţi. Mai stau noaptea uneori şi mă gândesc, oare ce s-ar întâmpla dacă lumea ar realiza tot ce este în capul meu? dacă ar ştii toate astea, cu sigurantă m-ar trimite de urgentă în cel mai apropiat sanatoriu, nu e bai, măcar ştiu că prietenii mei imaginari nu m-ar lăsa singură acolo.

Încerc să mă înalt, deja pălăvrăgesc de prea mult timp fără rost şi cu fiecare secundă ce trece corpul meu atârnă tot mai greu, si doare. Îţi simt mâinile mari şi fine pe spatele meu şi imediat îmi dau seama că nu mintea mea mă ajută să plutesc peste mări şi tări, ci tu! Mă simt din ce în ce mai uşoară, nici nu realizez că mă îndepărtez de realitate, acum suntem doar noi doi, în ţinuturi de vis, nu îmi mai e teamă nici măcar de judecata ce mă aşteaptă la intrarea în rai cănd se trage cortina.

Despre inimă

        Sunt deasupra tuturor, privesc cu inima plină de fericire , printre norii albicioşi ,cum lucrurile o iau razna pe pământ. Vorbesc cu berzele despre rândunici iar lebedele ne privesc. Comentam despre viaţă şi iubire, despre ură şi ignoranţă. M-am desprins de pământ acum ceva timp,îmi place aici, la înalţime, cu capu-n nori, dar îţi simt lipsa. Cred (nu cred, ştiu asta) că este cea mai perfectă imagine a mea , şi nu mă închipui înger dacă sunt la înălţime, sunt doar o fată îndrăgostită, plictisită cu nepăsare de lumea înconjurătoare, ce vrea să ajungă sus.Vreau să dansez cu îngerii, să stau la masă cu faraonii si să beau vin cu sfinţii, apoi să mă întorc pe pământ, unde mi.-a fost întotdeauna inima , sa te revăd şi să-ţi povestesc, să ştii orice aş face, tot langă tine e mai bine, vreau să fi sigur că tot la tine mă întorc, deşii aş putea sta printre îngeri, să te veghez de acolo, să îti transform viaţa-n rai...
      Ştiu că nu ar fi destul dacă nu am fi aproape, daca nu m-ai săruta în noapte, la ureche să-mi spui soapte...

             

Vise.

Mi-am deschis ochii şi te-am privit
Mi-ai dat trandafiri şi mi-ai făcut cafea.
Ca-n prima zi în care te-am zărit,
Afară se aşterneau  fulgi de nea.
 
Te uiţi stingher la poza din ramă
Gura mi se face iar amară.
Hai lasă copilul sa adoarmă,
Spune-mi aventuri de-o vară.

Test?

Am dat peste ceva azi care mi-a starnit curiozitatea:

Testul de inteligenţă al lui Einstein
 

    Prezumţii:
1— Există 5 case fiecare de altă culoare.
2— În fiecare casă locuieşte o singură persoană, fiecare de altă naţionalitate
3— Fiecărui locatar îi place o anumită băutură, fumează o anumită marcă de ţigări şi deţine un anumit animal de casă.
4— Nici una din cele 5 persoane nu bea aceeaşi bautură, nu fumează aceeaşi marcă de ţigări, şi nu deţine acelaşi animal de casă.

    Se dau următoarele:

a— Britanicul locuieşte în casa roşie
b— Suedezul are un câine
c— Danezul bea cu plăcere ceai
d— Casa verde se află în stânga casei albe
e— Locatarul casei verzi bea cafea
f— Persoana care fumează Pall mall are o pasăre
g— Locatarul casei din mijloc bea lapte
h— Locatarul casei galbene fumează Dunhill
i— Norvegianul locuieşte în prima casă
j— Fumătorul de Marlboro locuieşte lângă cel care are o pisică
k— Locatarul care are un cal locuişte lângă cel care fumează Dunhill
l— Fumătorul de Winfield bea bere
m— Norvegianul locuieşte lângă casa albastră
n— Germanul fumează Rothmans
o— Fumătorul de Malboro are un vecin care bea apă

Cine are acvariul cu peşti??
    Albert Einstein a conceput acest test în secolul trecut . El susţinea că 98% din populaţia globului nu sunt în stare să rezolve acest test.

Am stat mai mult de o ora incercand sa fac prostia asta, nu mi-a iesit. Imi explodeaza capul, dar nu ma las, mai incerc.O sa iasa ceva pana la urma...sper ! Daca voi reusiti sa il faceti, sunteti cei mai tari, pe cuvant ! Sunteti genii chiar. :))

Pupici! :*:*

Noul Tu !

      Aseară, când mi-am închis pleoapele tu mi-ai apărut în gând, ultima persoană la care mă gândesc seara înainte de a adormi. Eram obişnuită să mă gândesc mereu la el, acum tu i-ai luat locul. Să ştii că esti mai bun, mult mai bun. Faptul că mă faci fericită mă face aşa.
     De dimineaţă, tu erai la mine în gând, nu deschid bine ochii şi parcă te văd în pat, lângă mine spunându-mi cu o voce râzgâiată : Bună dimineaţa, te iubesc ! ; vreau să îţi sărut ochii între-deschişi dar dispari... încerc să mă trezesc şi din a visa, viaţa mea e perfectă exact aşa, nu îmi trebuie să mai trăiesc în vise.
    Îmi privesc chipul în oglindă ,şi chiar dacă volumul părului meu este până peste măsură, îmi spun  clar şi răspicat : Da! Dragostea te face să radiezi de fericire, să pluteşti de-a binelea, să fi mai bun, până şi ăn cele mai grele momente (dimineaţa, în cazul meu ). De când îmi eşti aproape mă simt mai bine, mai puternică, mai frumoasă , viaţa nu mi se mai pare chiar atât de înspăimântătoare, este chiar frumoasă. superbă !

Pauză.

Lume !!! Înebunesc ! Este prima săptămână de şcoală şi deja nu îmi vad capul de toate problemele astea. Am aşteptat sfârşitul de săptămână încă de marti-miercuri. Nu ar fi chiar atât de obositor, momentan sunt foarte îndrăgostită şi am energie de îmi obosesc toţi prietenii cu ea, dar este exagerat de cald, eu care toată vacanta mi-am petrecut după-amiezile în casa, citind, dormind, acum stau la scoală, pe naveta, prin oras, cu treburi pentru şcoală...stau şi mă gândesc, dacă de acum este aşa, cum va fi pe la jumătatea anului şcolar? dar prin preajma tezelor? Vai de capul meu, am spus : Gata ! De anul acesta mă pun serios cu burta pe carte, nu se mai poate, am trecut de boboceală, sunt mai serioasă, e mai greu, trebuie să pot, sunt o luptătoare, trec si prin liceu (cea mai dură confruntare a mea). Cu toate treburile de la şcoală am uitat până şi de The vampire diaries, primul episod din sezonul 3 , spre rusinea mea (sunt o fană înfocată) nu l-am văzut nici în momentul de fată, dar mă voi relaxa mâine uitându-mă la el,cel putin asta mi-am propus (prea rar îmi respect planurile, nu mă caracterizează) . Sunt cam multe pentru o singură zi, momentan. Ei bine, vă las o melodie aici ce mă linişteşte enorm ( din TVD).

Enjoi. Xoxo. :*:*>:D<

Pe curand vară !

         Off... s-a dus si vacanta asta. Ei bine, ne mai ramane doar să mai trecem printr-un an greu, sau mai putin greu, de şcoală. Nu ştiu de ce dar venirea şcolii aducea mereu în sufletul meu tristete, dar , acum mă simt chiar foarte bine, atât de bine încât abia aştept să se termine. Am spuso cam cu răutate dar e doar gura de mine, îmi place foarte mult la şcoala, chiar şi când mă duc nepregătita, nedormită. Asta-i viaţa, astea ne vor fii amintirile. Sper doar să nu îmi neglijez blogul ca până acum.
Uite şi o melodie pe placul inimii mele azi.

   Xoxo.:*:*:*

Relax.

         

          Doamne, cât mă poate calma melodia asta mă face să ma gândesc la toate fostele mele relaţii, la cea mai importantă, la tot, şi surprinzător, mă simt bine, şi nu mi-am stricat buna stare.
           Am observat aseară, că eu nu mâncasem toată ziua (culmea, în vacanta asta am mâncat non-stop) , şi mă gândeam... oare de ce? Ştiu că se spune că atunci când iubesti nu mai ai poftă de mâncare, oare e valabilă şi reciproca ?


Pupicii :*:*

E mai uşor când iubeşti?

Laura a pus întrebarea : "E mai uşor când iubeşti?" iar eu i-am răspuns că categoric nu e mai bine, fostul meu prieten s-a băgat foarte supărat în seamă cu mine şi mi-a spus că nu este adevărat, să mă gândesc la toate clipele minunate ce le-am petrecut împreuna în primii ani şi cât de uşor era totul..., degeaba. Sunt foarte sigură pe mine atunci când afirm ceva legat de dragoste şi nu a putut să mă facă să înţeleg că da, este mai uşor. Zilele astea, după ce am vorbit ceva cu un băiat mi-am dat seama că e adevărat ce spune el, nu mă mai gândesc deloc la problemele ce le am, mai pe scurt, sunt cu capul în nori. Revin la starea mea de visare.Sunt o îndrăgostită ! Excelez la capitolul "îndrăgosteală"... dar asta e o altă poveste . :)

   Azi e Naşterea Maicii Domnului, La multi ani tuturor ce poartă numele de Maria-Marian şi pupici :*:*. Asa, cum spuneam, e Sf. Maria (ziua mamei) şi la mine s-a făcut grătar. Era prea frumos să nu ii fac poze, şi sincer, numai la Flyerboy mă gândeam, la cât de fascinat ar fi de foc.
 <-- Aici e şi poza, şi niste versuri speciale ( Gabriel, te rog nu mă distruge !)  " Ard în flăăăcăăări, pentruuu tinee..." sau o melodie absolut urâtă care o ascult acum (cântă la ai mei) "Nu stinge focul din inima mea" . Iauzi. :D Cum să stai pe scaun cu melodiile astea? :))) (glumesc...cine nu mă cunoaşte mă şi crede :)) )



Pupicii :*:*:*

Viaţa.

       "Am ajuns să simt că nu mai simt nimic. " - Acest citat m-a făcut să vreau să scriu despre viaţă, despre cât de ciudată este, despre modul în care mă simt. Mai pe scurt, hai să vă spun despre mine. Stau şi mă gândesc "Doamne ! Ce am făcut greşit în viaţă până acum de mă pedepseşti aşa? ", apoi îmi dau două palme si îmi spun "Ori sunt proastă, ori sunt proastă !" , am fel şi fel de gânduri la 16 ani, de ce mă stresez fără rost? Noi, adolescenţii (copii, în cazul meu ), avem un stil de a dramatiza lucrurile şi de a face din ţânţar armasar, cum nu nimeni altcineva nu are. Ce ştiu eu ce înseamnă viaţa? greutăţile? Acum stau şi mă amuz când mă gandesc la cât de panicată sunt uneori, mi s-a spus chiar azi că sunt aşa , chiar de un baiat, eu una mă comportam normal, nu ştiu ce l-a făcut să creadă asta ( m-a invitat la suc şi l-am refuzat.) .
       Sunt o nesimţită ! Da, sunt. Nu aşa se numesc oamenii care nu simt? Poate că am şi motive să nu mai simt, deşi am o vârstă fragedă am trecut puţinel prin viaţă (mi-am pierdut o parte din copilărie chiar :-L ) .
      Viaţă? Ce e viaţă? Hm. chiar nu ştiu exact, dar însă ştiu cum îmi voi trăi eu viaţa. Nu ca până acum. Let`s go party people ! Viaţa e doar una, şi vrea să mă distrez ca nebuna !

Xoxo. :*>:D<

 

Ea.

       Mereu am scris despre el, acum simt nevoia de a scrie despre ea, cea mai bună prietenă ce am avut-o vreodată. Iniţial vroiam să spun că mi-a fost alături mereu , dar de ce să mint? Nu mi-a fost alături mereu, şi asta nu numai pentru că este destul de ciudată ci şi în mare parte din cauza mea, pentru ca la un momentdat am îndepărtat-o.
      Suntem genul de prietene care nu ne spunem prea des cât de mult însemăm una pentru cealaltă sau ca pur şi simplu ne iubim, dar ce rost are să o spui atunci când ştii asta prea bine? Iubesc la ea felul în care se comportă, e o aiurită şi jumătate, foarte aroganta si neînchipuit de ciudată, şi cel mai ciudat lucru este că petrecând atât de mult timp alături de ea am ajuns să o cunosc foarte bine, iar lucrul acesta mă sperie. Mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu. Sincer, nu ştiu ce m-aş face fără ea. În plus, ea e designerul meu, ea ştie totul, fiecare zi din generală, fiecare tinută aiurea ce o aveam.
      Nu suntem de nedespărţit, dacă am fi, cu sigurantă nu am mai fi întregi psihic. Nu ştiu cum să ma exprim  mai frumos când vorbesc depre ea, pentru că ea pe cuvânt că merită ( nicidecum el, care este un nesimţit şi nu merită nimic.)     Ah.. Îmi e dor de vremurile când în loc să pierdem vremea aiurea pe net făceam numai panarame. Flyerboy m-a făcut să fiu melancolică cu postarea lui .
   Ei bine, cam asta e . E aiurita mea şi o iubesc.

 

Haos.

          Lacrimi de înger se revarsă din cer peste mine. Pierdută în noapte încă te caut. Sufletul mi-e pustiu fără tine. Îmi las gândurile să plutească-n mireasma de cafea ce îmi înţeapă simţurile trezindu-mă la realitate când mă înalţ prea mult spre cer pe nori pufoşi de lipicioşi de vată pe băţ.
          Sunt într-o continuă schimbare, transformare . Îmi pot auzi conştiinţa plângând şi inima suspinând . E clar că te vrea înapoi, dar oare te va avea? Cum mă pot gândi că te-ai putea întoarce iar eu te-aş primi cu braţele întinse când pumnii nu-mi mai ajung pentru a-mi ţine lacrimile? Nu mai pot să trec prin mii şi mii de stări fără să ţin cont de urmări .
           Ţip că nu te mai vreau, că te urăsc şi că nu-mi mai pasă, dar în sinea mea, fiecare pas de-al tău contează.
           Vreau o clipă de respiro. Am nevoie să-mi refac aripile înainte de zbor.

Enjoy. Xoxo :*>:D<

Relax.

          A doua zi de toamna se arata a fi foarte frumoasa pe aici, soarele este pe cer si ma asteapta sa ies afara din casa pentru a ma arde ( are ceva cu mine, nu imi pot da seama ce, eu nu i-am facut nimic, jur) dar asta nu conteaza atunci cand adie vantul, imi da o senzatie ce ma face sa ma gandesc la Titanic...
        Azi...muzica... was a day of september  \:D/...Veche, dar foarte frumoasa... eu inca o pastrez in playlist.

Scrisoare către el.

             Dragule, uite, voi trece peste toate drăgălăşeniile şi nu te voi întreba ce faci şi nici de sănătate. Nu îmi pasă că atâta timp cât îti voi scrie voi fi o egoistă nesuferită (aşa cum ai merita să fiu în majoritatea timpului) dar la mine în viată pluteşte-n aer agonia, în sufletul meu se poartă un razboi de fiecare dată când îşi aud numele,  am bule în stomac chiar acum, şi nu pot să scap de ele nicidecum, oricât de mult m-aş stădui.M-ai trădat iar acum am rămas singura in pustiu, aşteptand după o rază de soare ( da, tu rază, numai tu ! ) să-mi lumineze calea şi gândurile. Visez la o lume mai bună în doi, nu realizez ce rost mai are să visez dacă totul s-a terminat dar na, îi fac inimii pe plac. Trec dintr-o stare-n alta, nu mai ştiu ce vreau, o dorinţă, chiar şi una extrem de importantă după 10 secunde se transformă în nimic.
            Aseară... am gândit clar... nu mai mult de 2-3 secunde, am vazut adevărul din spatele minciunilor iar acum îmi e frig. Tremur neîncetat şi nu ştiu dacă de frig sau de teamă că nu te voi mai vedea niciodata.....nopţile...da, ele trec tot mai greu...
          Îţi cer doar să-mi laşi dragostea şi amintirile unei iubiri la 16 ani.


                                                  Cu drag, a ta fostă iubită, Alina.                                                             

Nu mai visez.

Nu mai visez.

Sunt pierdere de somn

aceste vise din care te trezesti

daca sunt prea frumoase.

Nu mai visez.

Cu ochii deschisi,

prind fluturii acestei existente

de pe care ma tem

ca voi cadea

ca de pe spinarea noduroasa 

a unei martoage batrane.

Visele?!

Niste treceri

(uneori colorate)

de pe azi pe maine.

Niste sine-intrerupte,

suspendate deasupra unei

intunecate prapastii.

Nu mai visez.

Ma tem sa nu devin

un visator cronic,

agonizat dupa fiecare

iesire din vis,

cazand interminabil

de pe sinele suspendate

mai sus.