Ea.

       Mereu am scris despre el, acum simt nevoia de a scrie despre ea, cea mai bună prietenă ce am avut-o vreodată. Iniţial vroiam să spun că mi-a fost alături mereu , dar de ce să mint? Nu mi-a fost alături mereu, şi asta nu numai pentru că este destul de ciudată ci şi în mare parte din cauza mea, pentru ca la un momentdat am îndepărtat-o.
      Suntem genul de prietene care nu ne spunem prea des cât de mult însemăm una pentru cealaltă sau ca pur şi simplu ne iubim, dar ce rost are să o spui atunci când ştii asta prea bine? Iubesc la ea felul în care se comportă, e o aiurită şi jumătate, foarte aroganta si neînchipuit de ciudată, şi cel mai ciudat lucru este că petrecând atât de mult timp alături de ea am ajuns să o cunosc foarte bine, iar lucrul acesta mă sperie. Mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu. Sincer, nu ştiu ce m-aş face fără ea. În plus, ea e designerul meu, ea ştie totul, fiecare zi din generală, fiecare tinută aiurea ce o aveam.
      Nu suntem de nedespărţit, dacă am fi, cu sigurantă nu am mai fi întregi psihic. Nu ştiu cum să ma exprim  mai frumos când vorbesc depre ea, pentru că ea pe cuvânt că merită ( nicidecum el, care este un nesimţit şi nu merită nimic.)     Ah.. Îmi e dor de vremurile când în loc să pierdem vremea aiurea pe net făceam numai panarame. Flyerboy m-a făcut să fiu melancolică cu postarea lui .
   Ei bine, cam asta e . E aiurita mea şi o iubesc.