Inger pierdut (II)

Zorile dimineţii erau mai frumoase când îmi iubeam viaţa, când nu eram...RECE. Nu îmi explic ce s-a întâmplat aseară. Nu vreau să îmi amintesc, dar totuşi...Ce s-a întâmplat aseară? Durerea de cap cu care mă trezeam în fiecare dimineaţă parcă-mi lipseşte, nu mai sunt eu, fata cea împiedicată, sunt puţin mai normală... Mă uit în oglindă şi nu mai am anticele cearcăne care-mi întunecau faţa. Mă şimt plină de energie, dar totodată fără vlagă. Ce stupid! Mă mulţumesc că e o dimineaţă de sâmbătă şi nu sunt nevoită să ies prea mult din casă. Mă las purtată de timp, astept seara cu nerăbdare, sufletul meu o vrea iar si iar...!

 Simt că înnebunesc! Valuri mă aruncă-n vise...Îmi cresc aripi, visele negre pe loc mi le-am spulberat! Mi se face foame, nu mă mai regăsesc prin gânduri. Oh ! Timpul nu mai trece... Vreau...vreau să simt luna cum mă veghează, vreau să mă înalt, să uit de lume, de tot ce odată am fost eu, să uit de viaţă. să trăiesc în păcat, pentru că...vreau si atât! Explicaţiile mă obosesc.

Întunericul se lasă afară, cât şi n inima mea. Simt că explodez...în burtică am fluturaşi, ce ra*at se întâmplă aici, acum, cu mine ?

Îngerul meu...cât mi-a lipsit imaginea ta înfiorătoare...mă simt inumană, dar e bine, toate sentimentele se revarsă asupra mea, toate amintirile-mi străpung inima. Ce sentiment intens...nu m-as sătura niciodată să fiu aşa, mă poziţionez la graniţa dintre bine şi răul absolut, dintre iubire şi nu, nu ură... si ignorare, dintre lumină şi întuneric. Braţele-mi sunt deschise, las monstrul să-şi facă treaba...si o face bine.

Vezi şi : Revenire

Despre inimă

        Sunt deasupra tuturor, privesc cu inima plină de fericire , printre norii albicioşi ,cum lucrurile o iau razna pe pământ. Vorbesc cu berzele despre rândunici iar lebedele ne privesc. Comentam despre viaţă şi iubire, despre ură şi ignoranţă. M-am desprins de pământ acum ceva timp,îmi place aici, la înalţime, cu capu-n nori, dar îţi simt lipsa. Cred (nu cred, ştiu asta) că este cea mai perfectă imagine a mea , şi nu mă închipui înger dacă sunt la înălţime, sunt doar o fată îndrăgostită, plictisită cu nepăsare de lumea înconjurătoare, ce vrea să ajungă sus.Vreau să dansez cu îngerii, să stau la masă cu faraonii si să beau vin cu sfinţii, apoi să mă întorc pe pământ, unde mi.-a fost întotdeauna inima , sa te revăd şi să-ţi povestesc, să ştii orice aş face, tot langă tine e mai bine, vreau să fi sigur că tot la tine mă întorc, deşii aş putea sta printre îngeri, să te veghez de acolo, să îti transform viaţa-n rai...
      Ştiu că nu ar fi destul dacă nu am fi aproape, daca nu m-ai săruta în noapte, la ureche să-mi spui soapte...

             

Haos.

          Lacrimi de înger se revarsă din cer peste mine. Pierdută în noapte încă te caut. Sufletul mi-e pustiu fără tine. Îmi las gândurile să plutească-n mireasma de cafea ce îmi înţeapă simţurile trezindu-mă la realitate când mă înalţ prea mult spre cer pe nori pufoşi de lipicioşi de vată pe băţ.
          Sunt într-o continuă schimbare, transformare . Îmi pot auzi conştiinţa plângând şi inima suspinând . E clar că te vrea înapoi, dar oare te va avea? Cum mă pot gândi că te-ai putea întoarce iar eu te-aş primi cu braţele întinse când pumnii nu-mi mai ajung pentru a-mi ţine lacrimile? Nu mai pot să trec prin mii şi mii de stări fără să ţin cont de urmări .
           Ţip că nu te mai vreau, că te urăsc şi că nu-mi mai pasă, dar în sinea mea, fiecare pas de-al tău contează.
           Vreau o clipă de respiro. Am nevoie să-mi refac aripile înainte de zbor.

Enjoy. Xoxo :*>:D<