Articole din viaţă

Secţiunea: Iubirea


 Şi zic "Ah. dami-aş palme, că de la răceala asta nu mai aud nimic". Mă sting uşor ca tigarea ce afumă camera de zi şi lasă mirosul ei să pătrundă în cel al trandafirilor tocmai primiţi de la un iubi-dubi. De câte ori te-am rugat să nu mai fumezi de faţă cu mine? Am încetat să mă mint că te poţi schimba atunci când sufletul meu a încetat să mai vadă şi să mai audă. Curios e că eu conştientizez că acum eşti un altul total diferit. Asta bineînţeles, doar cu mine. Cu celelalte fete te comporţi la fel de idiot cum o faceai cu mine,, iar cu EA te comportai ca şi cu o regină, dar acum îţi este indiferentă. Din momentul în care eu am renunţat la a mai vrea să fiu în continuare a ta inima ta a creeat o pasiune nouă, pentru mine şi a dat-o necuratului pe cea veche. Atâtaa harababură! Eu am renunţat definitiv la tine, inima mea este amorţită şi acum după anestezia ce am fost practic obligată să i-o fac pentru a putea trece peste tine. La început mă gândeam să o înec în acool sau să o ard, dar vreau să mă pot folosi de ea mai târziu, când voi fi pregătită să sufăr...iar.
   Revin în prezent, am depănat amintiri până acum pentru a mă lăuda că am găsit cheia către uşa cu amintiri ce avea numele tău pe ea. Nu ştiu ce a fost în mintea mea când mă gândeam că poate voi deveni mai bună dacă îmi amintesc cum s-a întâmplat totul. Ei bine, după cum mă aşteptam, când am deschis uşa am dat peste o cutie. Îmi amintea de tine, la început...Tu erai băiatul "misterios". Plecai şi veneai, dar niciodată nu rămâneai, nu schimbai o vorbă, nu schiţai un gest. Acum când pun toate astea pe hârtie mă simt ca în filmul ăla cu vampiri, Twilight la început, cum era Edward. Ce clişee. Măcar ştiu că povestea inimii mele e adevărată. Totuşi, nu mă pot  abţine să nu răd. Curioasa de mine a sărit imediat să deschidă cutia. Tot ce am văzut a fost un clown, apoi am simţit un pumn în faţă. Să îmi aduc aminte că încă mă poţi răni. Deşi te-am scos din viaţa mea încă te mai joci cu mine. Eu mă joc cu mine. Chei lăsate la îndemână...pff...regresez. Când am ajuns iar la stadiu de fetită credulă? Trebuia să îmi dau seama că mintea se joacă cu mine. Încă nu sunt pregătită să ştiu totul despre noi, să văd ce se întâmplă în spatele cortinelor.

-Alina

Despre viaţă

Mi se face frig de la atâta nesiguranţă. Aprind un chibrit pentru a-mi lumina gândurile şi mă îmbăt cu mirosul lui. Minunat! Noaptea a început să mă îngrozească de la un timp...s-a aliat cu imaginaţia ş-acum îmi joacă amândouă feste. Glumiţe îmbrăcate în staniol sunt confundate cu extratereştrii. Lumea e invadată de ei, mai ceva ca de minciuni. Mă joc cu un pai în timp ce mă uit pe cerul întunecat şi nu mă mai satur să trag în sec dintr-un pai. Acum mă multumesc cu paie, nu mai am acadele de vise. Of lampă, ce ţi-e şi cu viaţa asta!

Gânduri (II)

De ce ai permis să se lase ceaţa peste inimile noastre? De ce mă laşi să te împing ca mai târziu să te chem la mine? De ce nu-i îngădui inimii să şteargă amintirile? Putem face altele, vreau să zburăm pre cer, să atingem norii, să le cântam zeilor la harpă, să călcăm nedreptatea în picioare, să nu îţi mai fie luna martoră atunci când plângi, să nu o mai faci de tristete, de bucurie da, da! nici de dor nu vreau, n-ai avea de ce, mă ai aici, sunt chiar aici, lângă tine...doar dacă...şi o luăm iar de la cap.
Nu te-ai plictisit să alergi? Fuga asta infernală mă oboseşte şi vreau să te opresti. Deja am bătături si simt că leşin. Asta-i un stupid joc al dragostei. M-am plictisit sincer de du-te, vino. Vreau să simt că sunt vie, că nu trăiesc de pe o zi pe alta lăsând multe la voia întâmplării. Gata! S-a terminat vacanţa în care erau neuronii mei...micuţii mei neuroni. Bun venit acasă!

Gânduri

Am nevoie de  pauză să pot gândi clar, să îmi aud până şi cele mai negre gânduri. Vreau să mă cunosc pe mine mai bine înainte să încerc să îi cunosc pe alţii. Vreau să fiu eu însămi, să fac tot ce îmi trece prin minte, să fiu liberă să zbor printre razele soarelui, în bătaia vântului.

Eu de obicei nu gândesc prea mult, sau, cel puţin eu aşa cred... nu pot să îmi fac o părere despre mine.De ce ar trebui să am vreuna? Nici măcar nu ştiu dacă sunt o persoană buna. Am oare mai multe calităţi decât defecte? dar care-s ele? Vreau să ajung departe. Vreau să îmi fac un drum, unul de piatră, cu indicatoare la tot pasul, în caz că vreau să o iau înapoi, să ştiu drumul de întoarcere. Nu vreau să îmi fac un drum pentru a spune pur şi simplu " Dudă, am trecut prin viaţă! " Nuu! Vreau astfel să mă cunosc pe mine, să mă descopăr, să fiu EU! La sfârsitul drumului am să spun : Aşa sunt eu şi sunt sigură de asta: (...) !

Mereu mi-am dorit să fiu perfectă. Caut perfectul....mă tem că această căutare nu se va termina niciodată. Vreau de la mine tot ce e mai bun, asta însemnând să fiu o persoană mai buna. Toate sunt cu dus şi întors. Mă învârt în jurul cozi. Nu pot să decid ceva. Vreau să fiu bună, cred că aşa şi sunt.M-am săturat să spun "cred". Vreau să fiu şi eu sigură în legătură cu ceva ce mă priveşte în mod direct. Dar eu nu pot fi bună, vreau să spun că nu am cum, am momente în care sunt foarte nesuferită, mai ales în ultimul timp -cel puţin eu aşa mă văd, sper să fie doar o altă proastă imagine de-a mea, după cum mi s-a spus de câteva ori, despre mine- . ce pot spune e că eu cred că aşa sunt în majoritatea timpului-bună- doar că m-am săturat să fiu "bună", nicidecum plictisit, doar că mă gândesc că nu rezolv nimic dacă sunt aşa. Mă tem să nu " mă ia lumea de proastă " , să profite de mine. De multe ori am încercat să îmi fac "o imagine dură", nu prea contează pentru mine ce cred toţi ceilalţi despre mine, important e să stie cine trebuie cum sunt cu adevărat.  Sunt prea aiurită, nu mă înţeleg. În capul meu este o dezordine totală. Am trecut peste curăţenia de toamnă...

Am o melodie pentru voi.Sper să vă placă .
Pupici. :*

Haos.

          Lacrimi de înger se revarsă din cer peste mine. Pierdută în noapte încă te caut. Sufletul mi-e pustiu fără tine. Îmi las gândurile să plutească-n mireasma de cafea ce îmi înţeapă simţurile trezindu-mă la realitate când mă înalţ prea mult spre cer pe nori pufoşi de lipicioşi de vată pe băţ.
          Sunt într-o continuă schimbare, transformare . Îmi pot auzi conştiinţa plângând şi inima suspinând . E clar că te vrea înapoi, dar oare te va avea? Cum mă pot gândi că te-ai putea întoarce iar eu te-aş primi cu braţele întinse când pumnii nu-mi mai ajung pentru a-mi ţine lacrimile? Nu mai pot să trec prin mii şi mii de stări fără să ţin cont de urmări .
           Ţip că nu te mai vreau, că te urăsc şi că nu-mi mai pasă, dar în sinea mea, fiecare pas de-al tău contează.
           Vreau o clipă de respiro. Am nevoie să-mi refac aripile înainte de zbor.

Enjoy. Xoxo :*>:D<