Haos.

          Lacrimi de înger se revarsă din cer peste mine. Pierdută în noapte încă te caut. Sufletul mi-e pustiu fără tine. Îmi las gândurile să plutească-n mireasma de cafea ce îmi înţeapă simţurile trezindu-mă la realitate când mă înalţ prea mult spre cer pe nori pufoşi de lipicioşi de vată pe băţ.
          Sunt într-o continuă schimbare, transformare . Îmi pot auzi conştiinţa plângând şi inima suspinând . E clar că te vrea înapoi, dar oare te va avea? Cum mă pot gândi că te-ai putea întoarce iar eu te-aş primi cu braţele întinse când pumnii nu-mi mai ajung pentru a-mi ţine lacrimile? Nu mai pot să trec prin mii şi mii de stări fără să ţin cont de urmări .
           Ţip că nu te mai vreau, că te urăsc şi că nu-mi mai pasă, dar în sinea mea, fiecare pas de-al tău contează.
           Vreau o clipă de respiro. Am nevoie să-mi refac aripile înainte de zbor.

Enjoy. Xoxo :*>:D<