Sentimente 1.

Sufletele noastre nu se află topite pe marginea cazanului din mijlocul Iadului, deşi aerul nostru este intoxicat iar în ceafă-mi respiră păcatul îmbrac pe dos adevărul şi printr-o minune revin iar în umilul meu trup pământean. Observ cu dezamăgire că devin tot mai nemulţumită de mine şi vreau tot mai multe de la lumea ce mă înconjoară, de la mine, de la natura...de la viaţă! Pe timp ce trece îmi regăsesc tot mai multe defecte şi foarte puţine calităţi. În final voi ajunge pe malul unui lac, uitându-mă la reflexia mea din apa şi întrebăndu-mă 'Cine-i asta?!', voi ajunge personajul negativ din filmul vieţii, din basmul copilariei si romanul adolescenţei ! Pot să sper doar ca răul va învinge şi nu voi ajunge iar de unde am plecat, de această dată însă, fără dragoste.

În delir

     Vreau să trăiesc şi eu în evul mediu măcar un an. Oare cer prea mult? Vreau să fie un cavaler care s se comporte super draguţ şi să îmi aducă trandafiri roşii seara la fereastră. Să nu fiu prea realista, ci mai degraba, prea romantică... să fiu tipa super indrăgostită. Ca în copilărie, atunci când idolul meu era Clover din Spioanele. Acum majoritatea băieţilor sunt bădărani, e adevărat, sunt cam îndrăgostită, dar nu pot să mă fac că nu văd cum sunt toţi ceilalti băieţi din jurul meu. Ce nu aş da să fie totul ca în antichitate...
   Anyway.



Îmi ard obrajii când te vad iar mâinile-mi tremură. Corpul mă trădeaza iar psihicul dă dovadă de acelaşi lucru. Cum pot cere ca tu să-mi fi loial dacă eu nu-mi pot fi? Sunt idiot de răvăşită. O rază de lumină întrepătrunde prin gura întunericului în care mă aflu. Pierduta-n nesigurantă, cristalul iubirii străluceşte vag. Calea luminată este plină de primejdii dar eu totuşi păşesc detaşată nedând împortanţă pericolelor ce mă pândesc. Vipera nebuniei deja mă aşteaptă flămândă, sângele meu fiind atras de veninul ei, plutesc în mireasma dulce-a zorilor pustii de primăvară. Mă-nteapă adânc şi mă lasă pe-o piatră, intr-o altă dimensiune, pradă vulturilor. Aud bătăile aripilor iar inima-mi bate tot mai repede. Sângele infectat mă aruncă-n valuri de bucurie şi delirez mai rău ca un ultim consumator de LSD. Am o stare de euforie care mă eliberează de inhibiţii. Stările mă alină, vântul puternic îmi bate-n faţă iar eu devin tot mai adâncita-n ultima ploaie de iarna-n care mâinile-ngheţate-mi erau încălzite de licuricii imaginari care abia acum mi se arătau. Surprinzător e că până acum nu am dat peste imaginea noastră pe plajă, în care inimile erau atât de puternic legate încât dupa aproximativ 3 luni si 5 zile s-au pierdut în noapte. Drogurile mi s-au părut întotdeauna o idee prostească de a uita de aventurile nebuneşti din noptile fierbinţi de vară, când luna era deasupra noastră iar noi îi cântam. Acum aş încerca, de-aş ieşi din acest univers al nebuniei prosteşti, să devin o visătoare ambulantă cu ajutorul acestora. Consecinţele nu mai contează aş spune, dar adevărul e că cea mai uşoară cale nu e întotdeauna cea mai bună.

 Şi o melodie draguţă rău :

Noutati

A trecut ceva timp de cannd nu am mai publicat, am avut timp sa ma descopar putin (de ceva timp am o nebunie si vreau neaparat sa aflu cine sunt si care-i rostul meu pe acest pamant) si mi-am dat seama ca eu sunt genul de persoana care se supune, care este facuta pentru a indeplini unele sarcini, nu sunt o persoana de varf, cum s-ar spune. Cu toate ca imi surade ideea de a fi in frunte, de a conduce, chiar si atunci cand sunt, ma las condusa. Nu intreleg cum vine asta, dar asa este firea mea. Acum sunt foarte hotarata sa ma schimb, (acum fac o paranteza sa va anunt si sa imi impart bucuria cu voi, am candidat la postul de presedinte al CŞE si am fost aleasa, ceea ce e super bine avand in vedere ca vreau sa schimb la mine lasitatea, frica de a fi in fata si de a face ceva gresit.) totul merge ok, pana acum. Inca ceva, am participat la un concurs de literatura cu "Fantoma inocentei (ei)" ceva mai complexa si cu "Zbucium" imbinat cu "Pierduta in vise" , imi pare totusi rau ca nu m-am inspirat si din "Despre inima" oricum, a iesit destul de dragut. Asa ca tineti pumnii stransi pentru mine, defapt, pentru inima. Trecem mai departe, mi-a lipsit foarte mult sa scriu, poate ca din aceasta cauza nu pot sa ma opresc din tastat, mi-ar fi placut sa am mai mult timp, sa imi fac mai mult timp si pentru mine, sa scriu, mai exact cu pana, pe o coala foarte veche, apoi sa o pot posta asa...ar fi superb. Cum spunea, trecem mai departe, peste lipsa si peste durerile fizice, revenim ca de obicei la inima si la constiinta. Azi sunt deschisa, v-as scrie romane, putinul timp ce il am este si el de parte mea, dar nu. Prefer sa pun punct. Nu vreau sa inebunesc inebunindu-va.


Voi ce a-ti mai facut in tot acest timp ce a trecut?
Pupici :*

Gânduri

Am nevoie de  pauză să pot gândi clar, să îmi aud până şi cele mai negre gânduri. Vreau să mă cunosc pe mine mai bine înainte să încerc să îi cunosc pe alţii. Vreau să fiu eu însămi, să fac tot ce îmi trece prin minte, să fiu liberă să zbor printre razele soarelui, în bătaia vântului.

Eu de obicei nu gândesc prea mult, sau, cel puţin eu aşa cred... nu pot să îmi fac o părere despre mine.De ce ar trebui să am vreuna? Nici măcar nu ştiu dacă sunt o persoană buna. Am oare mai multe calităţi decât defecte? dar care-s ele? Vreau să ajung departe. Vreau să îmi fac un drum, unul de piatră, cu indicatoare la tot pasul, în caz că vreau să o iau înapoi, să ştiu drumul de întoarcere. Nu vreau să îmi fac un drum pentru a spune pur şi simplu " Dudă, am trecut prin viaţă! " Nuu! Vreau astfel să mă cunosc pe mine, să mă descopăr, să fiu EU! La sfârsitul drumului am să spun : Aşa sunt eu şi sunt sigură de asta: (...) !

Mereu mi-am dorit să fiu perfectă. Caut perfectul....mă tem că această căutare nu se va termina niciodată. Vreau de la mine tot ce e mai bun, asta însemnând să fiu o persoană mai buna. Toate sunt cu dus şi întors. Mă învârt în jurul cozi. Nu pot să decid ceva. Vreau să fiu bună, cred că aşa şi sunt.M-am săturat să spun "cred". Vreau să fiu şi eu sigură în legătură cu ceva ce mă priveşte în mod direct. Dar eu nu pot fi bună, vreau să spun că nu am cum, am momente în care sunt foarte nesuferită, mai ales în ultimul timp -cel puţin eu aşa mă văd, sper să fie doar o altă proastă imagine de-a mea, după cum mi s-a spus de câteva ori, despre mine- . ce pot spune e că eu cred că aşa sunt în majoritatea timpului-bună- doar că m-am săturat să fiu "bună", nicidecum plictisit, doar că mă gândesc că nu rezolv nimic dacă sunt aşa. Mă tem să nu " mă ia lumea de proastă " , să profite de mine. De multe ori am încercat să îmi fac "o imagine dură", nu prea contează pentru mine ce cred toţi ceilalţi despre mine, important e să stie cine trebuie cum sunt cu adevărat.  Sunt prea aiurită, nu mă înţeleg. În capul meu este o dezordine totală. Am trecut peste curăţenia de toamnă...

Am o melodie pentru voi.Sper să vă placă .
Pupici. :*

Despre idealuri şi vampiri.

Ploaia asta mi-a adus o stare de linişte în suflet , îmi place... dar în acelaşi timp m-a făcut să mă gândesc la ce vreau de la viaţa mea, la ce îmi doresc să fiu. Când eram mică, mama mă întreba ce vreau să devin când voi fi mare, era simplu : Vreau să fiu prinţesă! , ce e drept, m-am schimbat mult , am trecut prin faza " Vreau să fiu musafir", chiar şi băiat vroiam, să nu mai spun de doctor, criminalistă sau dacă nu pot să ajung criminalistă,  vroiam chiar la celălalt cap- asasin plătit (recunosc, nu a trecut mult timp de când doream asta, hai bine vă spun tot adevărul, de doi-trei ani asta îmi doresc, dar şşhht..) . Treci prin diferite faze ale vieţii, ai anumite idealuri, şi le îndeplineşti cu greu, cu multe sacrificii, dar daca îţi doreşti ceva din suflet, faci tot posibilul să îti iasă bine. Eu una sunt hotărătă, vreau să fiu criminalistă, daca nu, planul meu B este să fiu psiholog, mi s-a spus de multe ori că eu nu am ce să le fac oamenilor cu diferite probleme, ca eu sunt nebună, eu ar trebui să fiu tratată, dar nu este aşa ,nu în totalitate,  sunt o bună ascultătoare, şi îmi place să ajut cu tot ce pot pesoanele de lângă mine, o fac uneori fără să îmi dau seama, aşa că m-am gândit, dacă aş putea să o fac, să mă simt eu bine că fac asta şi să mai primesc şi bani pe deasupra, e minunat! Facceva folositor, îmi şi place şi mai sunt şi plătită pentru asta, ce mi-aş putea dori mai mult de la viaţă?

Bine, trecem peste idealuri, azi citeam, şi mă gândeam, WTF, ce tare ar fi să fiu vampir ! Nu m-aş plictisi niciodată, viaţa mea ar fi super faină, mi-aş transforma toţi prietenii în vampiri, cu sau fără voia lor, astfel nu i-aş pierde niciodată, ne-am distra zi şi noapte, viaţa noastră ar fi specială! Să nu mă condamne nimeni că gândesc aşa, dar cine nu ar vrea asta? Viaţă veşnică, simţuri dezvoltate, sângele ce pluteşte în aer, ahhh...Raiul meu! Şi nu am uitat de EL, cu siguranţă ar fi printre primele persoane ce le-aş arăta calea spre Iad pentru a ajunge in Rai, ar fi magic, nu ar mai fi "împreună până la adânci bătrâneţi" ar fi "împreună pentru totdeauna" sau până se găseşte un nesuferit să ne bage un tăruş în inimă, dar totuşi., minunat ar fii!

Spun astea fără să fiu obsedată de vampiri, mă întreb ce aş gândi dacă aş fi...hm.

Voi ce doreaţi să deveniţi când eraţi mici? Ce vise aveţi acum? Greşesc că îmi doresc să fiu un "suge-sânge" ?

O seară plăcută, pupicii ! :*:*