Sentimente 1.

Sufletele noastre nu se află topite pe marginea cazanului din mijlocul Iadului, deşi aerul nostru este intoxicat iar în ceafă-mi respiră păcatul îmbrac pe dos adevărul şi printr-o minune revin iar în umilul meu trup pământean. Observ cu dezamăgire că devin tot mai nemulţumită de mine şi vreau tot mai multe de la lumea ce mă înconjoară, de la mine, de la natura...de la viaţă! Pe timp ce trece îmi regăsesc tot mai multe defecte şi foarte puţine calităţi. În final voi ajunge pe malul unui lac, uitându-mă la reflexia mea din apa şi întrebăndu-mă 'Cine-i asta?!', voi ajunge personajul negativ din filmul vieţii, din basmul copilariei si romanul adolescenţei ! Pot să sper doar ca răul va învinge şi nu voi ajunge iar de unde am plecat, de această dată însă, fără dragoste.

Înger pierdut

      Ceasul bate destul de târziu. Patul moale mă aşteaptă dar dracul de lângă nu a plecat. Cum se lasă seara iese din întuneric arătându-se interesat de mine. Pielea mi se face ca de găină, iar dinţi-mi clanţănă în gură. De mai bine de un an nu se satură să mă privească, să se lingă pe buzele bine conturate cu limba sa lungă despicată în două la capăt, mă înspăimântă. Nu îmi pot închipui ce gândeşte, deşi deseori îmi permite să îi citesc gândurile, e un diavol absolut. Îmi aruncă în faţă scene morbide din cumplita sa viaţă, simt pe propia piele ce a simţit şi el şi aproape că îmi e milă de el, mă gândesc că probabil a avut o familie, o casă, poate şi copii, dar a trebuit să plece departe alături de Întuneric. Sper ca eu să nu păţesc la fel, greseala mea să nu fi fost ca a lui. Adorm în fund, lăngă uşă, inconjurată de tămâie...am citit într-o carte că alungă răul, dar oare nu sunt si eu Raul?

      Mă rog la Dumnezeu şi nu mă mai aude. Zâmbetul hain de pe faţa diavolului îmi confirmă că alegerea de a-mi vinde sufletul nu a fost una înteleaptă. Vreau să fiu auzită de El, să fiu ajutată, să nu pier în roşul iadului.O lacrimă căzută pe obraz mă face să îmi dau seama că poate nu e chiar atăt de rău ceea ce mi se întâmplă, deja sunt eu o ciudată, schimbarea asta nu o să mă afecteze prea mult, poate chiar o să îmi placă, cine ştie cum va fi acolo...jos. Păcatul nu trebuie să fie ceva neapărat rău, poate fi plin de pasiune, lipsită de inhibiţii, consecinţe sau păreri de rău, deja e prea târziu pentru aşa ceva.

    Gândurile negre ale dracului deodata nu mi se mai par atât de îngrozitoare, parcă-i mai frumos, ieşind în lumina slabă a unicului spot rămas în camera, roşu, formele i se conturează, coarne-le i se retrag cu grija, pielea- acum strălucitoare, ochii lui roşii mă înebunesc şi fără să fie nevoie să mă atingă propulsează, ajungând să fiu lipită de perete fără a mă putea mişca. Puterea ce o stăpâneşte mă ademeneşte iar pofta de cunoaştere a răului îmi face inima lenesă să bate cu putere.

     Buzele lui mă ating usor pe gât, gândurile noastre acum sunt aceleaşi, iar Iadul urmează să se dezlănţuie !