Despre viaţă

Mi se face frig de la atâta nesiguranţă. Aprind un chibrit pentru a-mi lumina gândurile şi mă îmbăt cu mirosul lui. Minunat! Noaptea a început să mă îngrozească de la un timp...s-a aliat cu imaginaţia ş-acum îmi joacă amândouă feste. Glumiţe îmbrăcate în staniol sunt confundate cu extratereştrii. Lumea e invadată de ei, mai ceva ca de minciuni. Mă joc cu un pai în timp ce mă uit pe cerul întunecat şi nu mă mai satur să trag în sec dintr-un pai. Acum mă multumesc cu paie, nu mai am acadele de vise. Of lampă, ce ţi-e şi cu viaţa asta!

Înger pierdut

      Ceasul bate destul de târziu. Patul moale mă aşteaptă dar dracul de lângă nu a plecat. Cum se lasă seara iese din întuneric arătându-se interesat de mine. Pielea mi se face ca de găină, iar dinţi-mi clanţănă în gură. De mai bine de un an nu se satură să mă privească, să se lingă pe buzele bine conturate cu limba sa lungă despicată în două la capăt, mă înspăimântă. Nu îmi pot închipui ce gândeşte, deşi deseori îmi permite să îi citesc gândurile, e un diavol absolut. Îmi aruncă în faţă scene morbide din cumplita sa viaţă, simt pe propia piele ce a simţit şi el şi aproape că îmi e milă de el, mă gândesc că probabil a avut o familie, o casă, poate şi copii, dar a trebuit să plece departe alături de Întuneric. Sper ca eu să nu păţesc la fel, greseala mea să nu fi fost ca a lui. Adorm în fund, lăngă uşă, inconjurată de tămâie...am citit într-o carte că alungă răul, dar oare nu sunt si eu Raul?

      Mă rog la Dumnezeu şi nu mă mai aude. Zâmbetul hain de pe faţa diavolului îmi confirmă că alegerea de a-mi vinde sufletul nu a fost una înteleaptă. Vreau să fiu auzită de El, să fiu ajutată, să nu pier în roşul iadului.O lacrimă căzută pe obraz mă face să îmi dau seama că poate nu e chiar atăt de rău ceea ce mi se întâmplă, deja sunt eu o ciudată, schimbarea asta nu o să mă afecteze prea mult, poate chiar o să îmi placă, cine ştie cum va fi acolo...jos. Păcatul nu trebuie să fie ceva neapărat rău, poate fi plin de pasiune, lipsită de inhibiţii, consecinţe sau păreri de rău, deja e prea târziu pentru aşa ceva.

    Gândurile negre ale dracului deodata nu mi se mai par atât de îngrozitoare, parcă-i mai frumos, ieşind în lumina slabă a unicului spot rămas în camera, roşu, formele i se conturează, coarne-le i se retrag cu grija, pielea- acum strălucitoare, ochii lui roşii mă înebunesc şi fără să fie nevoie să mă atingă propulsează, ajungând să fiu lipită de perete fără a mă putea mişca. Puterea ce o stăpâneşte mă ademeneşte iar pofta de cunoaştere a răului îmi face inima lenesă să bate cu putere.

     Buzele lui mă ating usor pe gât, gândurile noastre acum sunt aceleaşi, iar Iadul urmează să se dezlănţuie !

Noul Tu !

      Aseară, când mi-am închis pleoapele tu mi-ai apărut în gând, ultima persoană la care mă gândesc seara înainte de a adormi. Eram obişnuită să mă gândesc mereu la el, acum tu i-ai luat locul. Să ştii că esti mai bun, mult mai bun. Faptul că mă faci fericită mă face aşa.
     De dimineaţă, tu erai la mine în gând, nu deschid bine ochii şi parcă te văd în pat, lângă mine spunându-mi cu o voce râzgâiată : Bună dimineaţa, te iubesc ! ; vreau să îţi sărut ochii între-deschişi dar dispari... încerc să mă trezesc şi din a visa, viaţa mea e perfectă exact aşa, nu îmi trebuie să mai trăiesc în vise.
    Îmi privesc chipul în oglindă ,şi chiar dacă volumul părului meu este până peste măsură, îmi spun  clar şi răspicat : Da! Dragostea te face să radiezi de fericire, să pluteşti de-a binelea, să fi mai bun, până şi ăn cele mai grele momente (dimineaţa, în cazul meu ). De când îmi eşti aproape mă simt mai bine, mai puternică, mai frumoasă , viaţa nu mi se mai pare chiar atât de înspăimântătoare, este chiar frumoasă. superbă !