"Am ajuns să simt că nu mai simt nimic. " - Acest citat m-a făcut să vreau să scriu despre viaţă, despre cât de ciudată este, despre modul în care mă simt. Mai pe scurt, hai să vă spun despre mine. Stau şi mă gândesc "Doamne ! Ce am făcut greşit în viaţă până acum de mă pedepseşti aşa? ", apoi îmi dau două palme si îmi spun "Ori sunt proastă, ori sunt proastă !" , am fel şi fel de gânduri la 16 ani, de ce mă stresez fără rost? Noi, adolescenţii (copii, în cazul meu ), avem un stil de a dramatiza lucrurile şi de a face din ţânţar armasar, cum nu nimeni altcineva nu are. Ce ştiu eu ce înseamnă viaţa? greutăţile? Acum stau şi mă amuz când mă gandesc la cât de panicată sunt uneori, mi s-a spus chiar azi că sunt aşa , chiar de un baiat, eu una mă comportam normal, nu ştiu ce l-a făcut să creadă asta ( m-a invitat la suc şi l-am refuzat.) .
Sunt o nesimţită ! Da, sunt. Nu aşa se numesc oamenii care nu simt? Poate că am şi motive să nu mai simt, deşi am o vârstă fragedă am trecut puţinel prin viaţă (mi-am pierdut o parte din copilărie chiar :-L ) .
Viaţă? Ce e viaţă? Hm. chiar nu ştiu exact, dar însă ştiu cum îmi voi trăi eu viaţa. Nu ca până acum. Let`s go party people ! Viaţa e doar una, şi vrea să mă distrez ca nebuna !
Xoxo. :*>:D<