Prezent Trecut vs Prezent

Sunt pierdută în trecut, sau dacă nu sunt, aşa mă simt. M-am lăsat purtată de valuri înapoi în timp cu 3 ani. Aici totul e mai frumos, mai liniştitor...totul până când se aud acele bubuituri în uşa de ieşire, iar eu mă crizez pentru că nu vreau să plec de aici, m-am cam regăsit... Valurile ce trebuiau să mă poarte în prezent se sparg acea uşă metalică. Mă simt urmărită, intimitatea îmi este violată din ce în ce mai mult cu fiecare clipă pierdută, dar eu nu am de gând să dau drumul acestui univers. Din cerul limitat, aud vag vocea Ei, îmi tot spune că nu-i bine şi că o să fiu rănită iar, dar... Ea ce ştie? Eu nu greşesc, fac ce-mi spune inima, mă las purtată de mireasma vechilor dimineţi de mai. Ar trebui să visezi chiar dacă nu mereu visele tale duc la un final fericit.

Scrisoare către el.

             Dragule, uite, voi trece peste toate drăgălăşeniile şi nu te voi întreba ce faci şi nici de sănătate. Nu îmi pasă că atâta timp cât îti voi scrie voi fi o egoistă nesuferită (aşa cum ai merita să fiu în majoritatea timpului) dar la mine în viată pluteşte-n aer agonia, în sufletul meu se poartă un razboi de fiecare dată când îşi aud numele,  am bule în stomac chiar acum, şi nu pot să scap de ele nicidecum, oricât de mult m-aş stădui.M-ai trădat iar acum am rămas singura in pustiu, aşteptand după o rază de soare ( da, tu rază, numai tu ! ) să-mi lumineze calea şi gândurile. Visez la o lume mai bună în doi, nu realizez ce rost mai are să visez dacă totul s-a terminat dar na, îi fac inimii pe plac. Trec dintr-o stare-n alta, nu mai ştiu ce vreau, o dorinţă, chiar şi una extrem de importantă după 10 secunde se transformă în nimic.
            Aseară... am gândit clar... nu mai mult de 2-3 secunde, am vazut adevărul din spatele minciunilor iar acum îmi e frig. Tremur neîncetat şi nu ştiu dacă de frig sau de teamă că nu te voi mai vedea niciodata.....nopţile...da, ele trec tot mai greu...
          Îţi cer doar să-mi laşi dragostea şi amintirile unei iubiri la 16 ani.


                                                  Cu drag, a ta fostă iubită, Alina.                                                             

Nu mai visez.

Nu mai visez.

Sunt pierdere de somn

aceste vise din care te trezesti

daca sunt prea frumoase.

Nu mai visez.

Cu ochii deschisi,

prind fluturii acestei existente

de pe care ma tem

ca voi cadea

ca de pe spinarea noduroasa 

a unei martoage batrane.

Visele?!

Niste treceri

(uneori colorate)

de pe azi pe maine.

Niste sine-intrerupte,

suspendate deasupra unei

intunecate prapastii.

Nu mai visez.

Ma tem sa nu devin

un visator cronic,

agonizat dupa fiecare

iesire din vis,

cazand interminabil

de pe sinele suspendate

mai sus.