vineri, 24 august 2012

B. A. B.

Sunt mai ameţită decât obişnuiam să fiu şi mă doare că nu pot ştii cauza. Nici nu prea îmi pasă, dacă stau să mă gândesc mai bine. Ajung să mă plâng pentru păcatele dintr-o altă viaţă, apoi îmi revin şi îmi spun că acea persoană nu sunt eu, deşi urmările păcatelor se văd pe zâmbetul meu. Prezentul meu ameţit şi nesătătos îmi spune că ar trebui să iau o pauza, si de realitate dar si de la tot fumul de imperfecţiuni.

E imposibil să sparg cerul iar apoi să plec cu un aer de aroganţă care nu îşi are rostul! Nu îmi accept un astfel  de viitor. Înteleg că sunt în continua schimbare, dar prefer să mă gândesc că urc 3 scări şi cobor 2.


B. A. B.

Un comentariu:

Părerea ta contează !