duminică, 2 octombrie 2011

Despre inimă

        Sunt deasupra tuturor, privesc cu inima plină de fericire , printre norii albicioşi ,cum lucrurile o iau razna pe pământ. Vorbesc cu berzele despre rândunici iar lebedele ne privesc. Comentam despre viaţă şi iubire, despre ură şi ignoranţă. M-am desprins de pământ acum ceva timp,îmi place aici, la înalţime, cu capu-n nori, dar îţi simt lipsa. Cred (nu cred, ştiu asta) că este cea mai perfectă imagine a mea , şi nu mă închipui înger dacă sunt la înălţime, sunt doar o fată îndrăgostită, plictisită cu nepăsare de lumea înconjurătoare, ce vrea să ajungă sus.Vreau să dansez cu îngerii, să stau la masă cu faraonii si să beau vin cu sfinţii, apoi să mă întorc pe pământ, unde mi.-a fost întotdeauna inima , sa te revăd şi să-ţi povestesc, să ştii orice aş face, tot langă tine e mai bine, vreau să fi sigur că tot la tine mă întorc, deşii aş putea sta printre îngeri, să te veghez de acolo, să îti transform viaţa-n rai...
      Ştiu că nu ar fi destul dacă nu am fi aproape, daca nu m-ai săruta în noapte, la ureche să-mi spui soapte...

             

10 comentarii:

  1. Hi hi!:)) Si eu astept raspuns pentru intrebarea Monicai!

    RăspundețiȘtergere
  2. @C.L.M, @kyky Da! Recunosc, mă ţine captivă în inima lui cu voia mea ! <3

    RăspundețiȘtergere
  3. imi place:mai ales: nu mă închipui înger dacă sunt la înălţime, sunt doar o fată îndrăgostită, plictisită cu nepăsare de lumea înconjurătoare, ce vrea să ajungă sus.Vreau să dansez cu îngerii, să stau la masă cu faraonii si să beau vin cu sfinţii. e super!

    RăspundețiȘtergere
  4. @R.A.I Multumeesc :)
    @Flyerboy Stiu, si mie <3

    RăspundețiȘtergere
  5. >:D< Cel mai frumos sentiment este iubirea:x Be happy! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. Toamna aruncă rugină prin frunze
    La poalele Catedralei,
    Ca să înflorească hlamida statuilor
    Într-o a doua venire
    A ideilor absolute, căci adoraţia,
    Rece, ambiţioasă, cu accente de luptă şi gheare
    Se naşte doar în a doua parte a toamnei,
    Când e vremea oxizilor în insomnii,
    Când fumul, aburul şi ploaia
    Joacă tontoroiul peste suflete ude,
    Aducând intimidarea trandafirilor,
    La adăpostul unor crengi heavy-metal,
    Revărsând chitări din poduri şi albastru
    Din călimara în formă de gheară
    De leu, de vultur şi copită de taur,
    Ca şi când hoţii de vârtejuri
    Ar fi jefuit nemurirea cu cumpene
    De fântâni de ape clare,
    În care se spală luna pe picioare,
    Ca să-i dea şi ea rădăcini şi aripi
    Toamnei, apăsând talpa în vaduri de umbre.
    Publicat de ionelmuscalu la miercuri, octombrie

    RăspundețiȘtergere
  7. @kyky Sunt !
    @ionelmuscalu Foarte frumos! E creatie proprie?

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează !