sâmbătă, 12 mai 2012

Fantoma visurilor mele

Bum! Bum!
Inima bate din ce in ce mai tare. Am asteptat atat de mult ploaia asta si acum fug de ea. Dintr-o data imi dau seama ce fac si ma opresc. Nu e rau deloc, se simte chiar bine. Pielea mea in sfarsit nu mai este uscata. Picaturile ma lovesc din plin, merit asta, pentru toate pacatele de care am fost capabila. 

Iesisem din casa, cu gandul sa ma duc la alergat, sa imi consum si ultimul gram de energie, sa nu mai fiu in stare sa ma gandesc la...vise, si m-am intors plina de speranta si nebunie, ca un copil care este lasat prima data in ploaie si nu se mai poate opri din alergat prin baltoace si scuturat crengile tuturor pomilor intalniti in cale. Sufletul meu cu siguranta avea nevoie de o astfel de escapada.
Readusa la viata, mi-am propus sa ies mai tarziu. Ma distram prea bine cand mi-am dat seama ca fantoma visurilor mele inca-mi sufla-n ceafa. La ce mi-a fost capul cand m-am gandit ca as putea scapa de ea?

Un comentariu:

Părerea ta contează !