Răsăritul pare tot mai aproape de inima mea. La ultimul "Adio !" i-am spus să nu se mai întoarcă, dar e aici mereu, imi intră-n piele înainte să apuc să deschid ochii. Îl simt cum îmi suflă-n ceafă în fiecare dimineaţă. Este greu de întreţinut această relaţie...mă simt abandonată când mă pregătesc seara de culcare şi patul nostru e rece. Degeaba îi ţin predici în fiecare dimineaţă la cafea, el tot în zori ajunge acasă.
Când voi primi totul ?
Când voi primi totul ?
-Alina.
Ai de gand sa dai ?
RăspundețiȘtergereAm dat si am ajuns sa-mi pierd sufletul. Acum mi-e frica sa nu ajung iar sa il caut prin pustiu...
ȘtergereCând vei înceta să aştepţi. :)
RăspundețiȘtergereAm încetat să cred că îmi va dărui cineva totul vreodată, dar totuşi aştept..
Ștergere