miercuri, 2 mai 2012

Răsărit

Răsăritul pare tot mai aproape de inima mea. La ultimul "Adio !" i-am spus să nu se mai întoarcă, dar e aici mereu, imi intră-n piele înainte să apuc să deschid ochii. Îl simt cum îmi suflă-n ceafă în fiecare dimineaţă. Este greu de întreţinut această relaţie...mă simt abandonată când mă pregătesc seara de culcare şi patul nostru e rece. Degeaba îi ţin predici în fiecare dimineaţă la cafea, el tot în zori ajunge acasă. 
Când voi primi totul ? 



-Alina.

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Am dat si am ajuns sa-mi pierd sufletul. Acum mi-e frica sa nu ajung iar sa il caut prin pustiu...

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Am încetat să cred că îmi va dărui cineva totul vreodată, dar totuşi aştept..

      Ștergere

Părerea ta contează !