Gol

Am un gol imens în suflet, mi-e dor să fiu vulnerabilă, să mă simt singură într-un deşert cu animale din viitor care mă vânează. Sunt singură, animaluţele au dispărut şi mi-e dor de ele. Nu sunt animăluţe, nu este distracţie. Am nevoie ca inima mea să funcţioneze, să bată tare, tare iar eu să nu o pot controla. Am nevoie să recuperez tot acest timp mort. Vreau să se ducă o luptă zdravănă între inimă si creier ! Vreau să iubesc, nu doar să doresc. Aş vrea să fi ştiut înainte să fac diferenţa dintre iubire şi dorinţă.

Pare ciudat, dar mi-e dor să sufăr, mi-e dor să mă implic. Am fost prea mult timp obişnuită cu suferinţa şi cu dezamăgirea, astfel încât, acum când îmi e oarecum bine, vreau să revin la zilele alea în care lacrimile nu îmi mai ajungeau şi eu ţipam "Ce am făcut eu să merit asta?". Adevăru-i că nu făcusem nimic, Dumnezeu ştia ce urmează să se întâmple şi m-a pedepsit înainte.

 Trup gol lăsat de izbelişte, adună-ţi puterile si învată să mergi mai departe în lume !