Fantoma visurilor mele

Bum! Bum!

Inima bate din ce in ce mai tare. Am asteptat atat de mult ploaia asta si acum fug de ea. Dintr-o data imi dau seama ce fac si ma opresc. Nu e rau deloc, se simte chiar bine. Pielea mea in sfarsit nu mai este uscata. Picaturile ma lovesc din plin, merit asta, pentru toate pacatele de care am fost capabila. 

Iesisem din casa, cu gandul sa ma duc la alergat, sa imi consum si ultimul gram de energie, sa nu mai fiu in stare sa ma gandesc la...vise, si m-am intors plina de speranta si nebunie, ca un copil care este lasat prima data in ploaie si nu se mai poate opri din alergat prin baltoace si scuturat crengile tuturor pomilor intalniti in cale. Sufletul meu cu siguranta avea nevoie de o astfel de escapada.

Readusa la viata, mi-am propus sa ies mai tarziu. Ma distram prea bine cand mi-am dat seama ca fantoma visurilor mele inca-mi sufla-n ceafa. La ce mi-a fost capul cand m-am gandit ca as putea scapa de ea?

Dor nebun

Ploaia sterge tot ce a fost şi lasă pământul fără urme, face loc pentru unele noi.

 Ploaia a încetat să mai curgă. Sufletul mi-e plin de sentimente, nu mai încap altele, poate de aceea am ajuns să nu mai simt nimic. Să mă salveze cineva, lumea are nevoie de iubirea mea ! 

Doamne, îmi doresc doar ploaie...

Vântul adie. Mai bine-ar sta. Nu face decât să răscolească trecutul. Hai lasă-mă! Trupul meu aşteaptă un semn pentru a putea reactiona la toata iubirea ce este redirectionata spre el, până atunci aşteaptă, fiind mai prăfuit pe zi ce trece de sentimente urâte.

 Mi-e dor să iubesc cu foc.

Scrisoare pentru suflet

Încetează să mai tânjeşti după el ! Pentru prima dată în viaţă, ascultă-ţi conştiinţa, nu te mai lăsa păcălită de tornada de sentimente care a pornit în sufletul tău ! Ura, indiferenţa, iubirea, dorinţa, nepăsarea, nevoia nu se au bine, încetează să le mai dai întâlnire exact atunci când treci pe lângă EL. În ultima vreme ai tot sperat ca ceea ce se întâmplă în mintea ta să fie realitatea, iar aceasta să ajungă să îţi schimbe viaţa, să treci peste ura ce o porţi băieţilor şi să poţi fi iar tu. Viaţa nu e atât de usoară! Am nevoie de operaţii pentru a ascunde aceste imense cicatrici. Ar trebui să  le mulţumesc celor care au ajutat la realizarea lor că mi-au respectat dorinţa de a nu se apropia de faţă, nimeni nu trebuie să ştie ce se ascunde în spatele acelui zâmbet suav.

Prieten

Trupu-mi leneş se lasă în voia sedativelor ce fără voie mi-au fost distribuite. A renunţat la lupta uşor, cum am facut-o şi eu cu tine, dar dacă i s-ar mai distribui, ar fi mai tare. :)

Cale amară

Calea presărată cu flori pe care o parcurgea pentru a-şi îndeplini destinul... E în reparaţii, momentan te descurci cu ce poţi şi cu ce ai! Eu nu pot face asta ! Nu pot sa decid care este calea bună sau ce ar trebui sa fac pentru a-mi îndeplini destinul. Destin, cale ? Cuvintele astea nu îşi au rostul în viaţa mea. Am rămas blocată la capitoul "Prieteni", cu restanţe la "Iubire". De ce suntem noi, oamenii, atat de expusi la suferinţă? Fie ca suntem tari, fie că plângem tot suferintă se numeşte. În spatele oricărei persoane se află o poveste, o poveste pe care doar dacă ajungi să o simţi, o înţelegi... Ai grijă doar să nu rămâi prins într-una, fără să mai găseşti portiţa de iesire.

Răsărit

Răsăritul pare tot mai aproape de inima mea. La ultimul "Adio !" i-am spus să nu se mai întoarcă, dar e aici mereu, imi intră-n piele înainte să apuc să deschid ochii. Îl simt cum îmi suflă-n ceafă în fiecare dimineaţă. Este greu de întreţinut această relaţie...mă simt abandonată când mă pregătesc seara de culcare şi patul nostru e rece. Degeaba îi ţin predici în fiecare dimineaţă la cafea, el tot în zori ajunge acasă. 
Când voi primi totul ? 

-Alina.

Articole din viaţă

A început ploaia şi a spălat voma de cuvinte ce nu-mi dădea linişte. Mă simt ciudat, îmi e din ce în ce mai greu să vorbesc despre mine, despre ce simt sau cred. Vreau ca viaţa să mă lase să îmi pun iar amprenta pe lume, pentru că exist şi trebuie să se cunoască pe unde trec.

Cuvinte

Luna nu vrea să-nu mai fie martoră la gănduri, se ascunde după Soare, lăsându-l să ardă cuvintele-n vânt. Văntul fură cuvinte şi le ascunde după umbra cireşilor în floare.

Critică

      Nu cred că există persoană care să nu se fi întrebat De ce lumea judecă persoanele fără să le cunoască?, ei bine, eu am găsit un răspuns la această întrebare destul  de corect din punctul meu de vedere. 

     Cum se presupune că ar trebui să cunoaştem toate persoanele pe care le criticăm zilnic? Nu am mai avea timp de nimic altceva dacă am sta să le cunoaştem.

     Mai exista şi întrebarea într-o formă mai generală decât prima,  De ce judecă lumea? şi aici răspunsul mi se pare şi mai simplu. Asta face parte din noi, asta o facem zilnic, fie că recunoaştem sau nu. Nu spun că este bine sau că este rău, spun doar că aşa am ajuns să fim şi facem asta înainte să realizăm că o facem. Faptul că o persoană este criticată o poate chiar ajuta (nu, nu cu încrederea în sine) să se schimbe în bine, asta până la un anumit punct şi venind din partea unei persoane apropiate. 

    O persoană care judecă este ori mult prea sigură pe ea ori îi e frică de cei din jur şi crede că acest "scut" o protejează ori normală, orice ar însemna asta.

   

-Alina

Plastic

 Viaţa mea e roz...dar pe mine nu mă mai atrage această culoare.

Îmi pot ţine sentimentele sub control fără să mă complic prea mult (mai deloc, totul vine de la sine) în legătură cu asta. Mă simt precum o păpuşă de plastic. Înainte mai trăiam din mofturi, vroiam să am "aia" sau "aia" şi mă plictiseam după ce obţineam ce vroiam, acum însă, mă satur înainte să obţin ce vreau. Vreau să simt orice, numai să simt. Vreau să mă bucur şi să simt tot! Şi durerea vreau să o simt, tot, tot, tot! Nu vreau să pierd nimic. Momentan...curâmd mă voi sătura şi de acest concept asupra vieţii mele.