duminică, 19 februarie 2012

Articole din viaţă

Secţiunea: Iubirea


 Şi zic "Ah. dami-aş palme, că de la răceala asta nu mai aud nimic". Mă sting uşor ca tigarea ce afumă camera de zi şi lasă mirosul ei să pătrundă în cel al trandafirilor tocmai primiţi de la un iubi-dubi. De câte ori te-am rugat să nu mai fumezi de faţă cu mine? Am încetat să mă mint că te poţi schimba atunci când sufletul meu a încetat să mai vadă şi să mai audă. Curios e că eu conştientizez că acum eşti un altul total diferit. Asta bineînţeles, doar cu mine. Cu celelalte fete te comporţi la fel de idiot cum o faceai cu mine,, iar cu EA te comportai ca şi cu o regină, dar acum îţi este indiferentă. Din momentul în care eu am renunţat la a mai vrea să fiu în continuare a ta inima ta a creeat o pasiune nouă, pentru mine şi a dat-o necuratului pe cea veche. Atâtaa harababură! Eu am renunţat definitiv la tine, inima mea este amorţită şi acum după anestezia ce am fost practic obligată să i-o fac pentru a putea trece peste tine. La început mă gândeam să o înec în acool sau să o ard, dar vreau să mă pot folosi de ea mai târziu, când voi fi pregătită să sufăr...iar.
   Revin în prezent, am depănat amintiri până acum pentru a mă lăuda că am găsit cheia către uşa cu amintiri ce avea numele tău pe ea. Nu ştiu ce a fost în mintea mea când mă gândeam că poate voi deveni mai bună dacă îmi amintesc cum s-a întâmplat totul. Ei bine, după cum mă aşteptam, când am deschis uşa am dat peste o cutie. Îmi amintea de tine, la început...Tu erai băiatul "misterios". Plecai şi veneai, dar niciodată nu rămâneai, nu schimbai o vorbă, nu schiţai un gest. Acum când pun toate astea pe hârtie mă simt ca în filmul ăla cu vampiri, Twilight la început, cum era Edward. Ce clişee. Măcar ştiu că povestea inimii mele e adevărată. Totuşi, nu mă pot  abţine să nu răd. Curioasa de mine a sărit imediat să deschidă cutia. Tot ce am văzut a fost un clown, apoi am simţit un pumn în faţă. Să îmi aduc aminte că încă mă poţi răni. Deşi te-am scos din viaţa mea încă te mai joci cu mine. Eu mă joc cu mine. Chei lăsate la îndemână...pff...regresez. Când am ajuns iar la stadiu de fetită credulă? Trebuia să îmi dau seama că mintea se joacă cu mine. Încă nu sunt pregătită să ştiu totul despre noi, să văd ce se întâmplă în spatele cortinelor.




-Alina

9 comentarii:

Părerea ta contează !